Uniunea Europeană promovează cu sârg un nou instrument de lucru general: portofelul digital European, care ne este prezentat drept „comod”, „sigur”, ”obținut în mod voluntar” și „gratuit”. Ceea ce înseamnă să ai în telefon sau în aplicație toate dovezile existenței tale ca persoană: CNP, permis de conducere, dosar medical, certificate de calificare, acces la diferite servicii, cont bancar etc. Ceea ce presupune riscuri imense despre care nimeni nu te informează.
Cine deține cheia?
Când pui toate lucrurile serioase în același coș, dezastrul are efect de domino. Dacă pierzi telefonul, ești victima unui hacker, back-end-ul are o fisură, devii vulnerabil. Bineînțeles că ți se promite că datele vor fi criptate, că se vor face audituri, că vor fi respectate standarde înalte. Totul va fi bine până la prima breșă de securitate, până când va acționa o minte rea și mai pricepută decât programatorul ”cheii” sau până când o autoritate va dori să te aibă la mână.
Voluntar, dar cât vrem noi
„Opțional” e un cuvânt periculos în administrație. Ce este opțional astăzi, devine obligatori mâine. „Nu putem procesa cererea fără autentificare prin portofel”, ți se va spune și astfel te vor oblige să intri în turmă, să folosești instrumentul lor. Cine nu acceptă, rămâne în afara sistemului, dar și a oricărei posibilități de existență civilizată.
Ai vrea să nu depinzi de o aplicație ca să plătești taxe, să-ți rezervi consultații sau să-ți recuperezi documente? Păi va veni vremea când multe servicii vor funcționa mai bine, sau exclusiv, doar dacă ai portofel digital.
Profilare și urmărire
Fiecare autentificare, fiecare document semnat, lasă urme în lumea digitală. Când le aduni, poți reconstrui un profil complet: ce faci, când, cu cine, ce folosești, ce-ți place, unde mergi, de unde îți faci cel mai des cumpărăturile etc. Oficial, datele rămân „sub controlul tău”. Practic, cine administrează infrastructura are pârghii de control asupra ta (fie și numai sub aspect commercial, dar scopul poate fi oricare), indiferent că e vorba de stat sau de parteneri privați ai acestuia. Să nu ne facem iluzii, datele acumulate devin foarte tentante.
Primejdia ținerii la un loc a indentității și banilor
Dacă portofelul rămâne doar pentru acte, hai că poate ar fi acceptabil, deși, la o analiză mai atentă, sunt multe suspiciuni și aici. Dar dacă-l conectezi la sisteme de plată (sau la un viitor euro digital), ți-ai pus banii și identitatea în același loc, expunându-te la multe probleme. De-acolo e un singur pas până la politici de control al accesului la fonduri sau la restricții care pot fi puse „din motive administrative”. Sună conspirativ? Nu e nevoie să ai prea multă imaginație, tehnologia permite asta, iar deciziile politice definesc limitele. Vă mai amintiți cumva despre cum le-au fost blocate conturile bancare șoferilor care au blocat autostrăzile din Canada, în semn de protest, în vremea pandemiei?
În plus, cine face aplicația, ce subcontractori sunt folosiți, ce legături au cu guverne sau corporații – toate astea decid cât de „mic” sau cât de „mare” e riscul. Controlul real nu este în broșurele de PR, ci în arhitectura tehnică și în cine ține cheile.
Sistemul european face parte dintr-o tendință globală (ONU, OMS, Banca Mondială, WEF) de unificare a identității digitale și a serviciilor publice într-un singur cadru interoperabil. Ceea ce indică o concentrare de putere la un nivel fără precedent, dacă accesul devine condiționat de un ID digital universal. Iar dacă portofelul e compromis, pierzi controlul asupra întregii identități.
Excluziunea tăcută
Nu toți avem smartphone performant, date mobile pe toate clocaurile sau abilitatea tehnică să folosim o aplicație. Când serviciile se mută rapid în digital, cei vulnerabili rămân în urmă. Nu e o poveste de groază exagerată: e pur și simplu viața cotidiană a multor oameni care nu „prind” noile tehnologii. Așa se vor trezi mulți excluși de factor dintr-o realitate căreia nu-i mai pot face. Iar într-o țară săracă și în care avem o jumătate din populație în mediul rural, asta chiar e o problem serioasă.
Final fără menajamente
Cei care se dau luminați la cap și îmbrățișează imediat, fără discernământ și fără o minimă cercetare, orice e „nou” sau „tehnologie”, și mai invocă și știința ca pe o scuză, sunt de fapt viitoarele victime. N-au decât să fie victim, e decizia lor, dar să nu ne tragă și pe noi după ei. Am mai văzut filmul ăsta în plandemie și nu mai vrem.