Poeme tîrzii (II)

Orizont Orizontul este aproape şi subţire – o lamă de ras, un laţ de sîrmă, în care se zbate soarele, o stîncă de pe care zborul se frînge spectaculos, într-o dimineaţă senină, o fereastră spre un zid. Toată seva îmi urcă în capilare, cu ambiţia de a deveni totuna cu un apus de vară. Numai … [mai mult]

Poeme tîrzii (I)

De Sînziene Cu botul întredeschis, regretele mă adulmecă, în aerul cu urme de sînge spre capătul zilei. Femei translucide se adună la joc în marginea lumii. Cîntecul lor a amuţit cîmpia. Zborul lor a şters toate umbrele. Focul a crescut demult în mine, acum numai îmi descoamează pielea, să lase inima să respire sub mîngîierea … [mai mult]