Un sat în palma lui Dumnezeu: Aita Mare
Alb, mult alb, bleu vălurit de vânt, gri, negru șters și, din loc în loc, hașurările cafenii ale pâlcurilor de papură uscată. Cerul căzut în genunchi pe plaiurile dintre dealuri. Mici volute de țărână, care anunță munții. Printre ele, satele se întind pe burtă, într-o liniște încordată, de parcă ar sta la pândă. Fotografia unei … [mai mult]