Legea Vexler a fost promulgată și publicată în Monitorul Oficial al României din 24 decembrie. Este o capitulare rușinoasă a clasei politice în fața atacului dezlănțuit împotriva libertății de expresie și a identității naționale.
Cultura, istoria și memoria colectivă sunt astăzi la cheremul unor acuzatori publici care au
instrumentul legal și puterea discreționară de a stabili ce au și ce nu au voie românii să gândească și să dezbată în mod deschis.
Departe de a fi un accident de parcurs, proiectul de lege inițiat de deputatul Federației Comunităților Evreiești din România, Silviu Vexler, a trecut neatins de toate filtrele instituționale în care s-a încercat corectarea lui.
Respinsă de la promulgare și contestată la CCR de Președintele României, retrimisă în Parlament pentru reexaminare, legea a trecut în final cu votul a 173 de deputați dintre cei 282 prezenți în sala de ședințe. Doar trei membri PSD și trei liberali din tabăra puterii au votat împotrivă.
Pe 24 decembrie 2025 am intrat oficial în epoca cenzurii de stat.
Oricât de sinistru și neverosimil ar suna, evocarea unui personaj istoric în spațiul public se pedepsește cu închisoare.
Dezbaterea unui eveniment din trecut într-o versiune diferită de forma dictată de autorități te poate trimite în pușcărie.
O cultură a vinovăției atent implantată la toate nivelurile societății în ultimele decenii ne-a făcut să renunțăm la dreptul de a vorbi liber, pentru a ne apăra de amenințarea extremismului ideologic.
Reinstituirea cenzurii prin votul parlamentului pe timp de pace, în epoca accesului liber la mijloacele de informare, reprezintă o predare necondiționată și rușinoasă în fața unei grupări clandestine care dorește să rescrie istoria românilor.