Intrarea Domnului în Ierusalim

Minuni a făcut și L-au schingiuit.
Morți a înviat și L-au osîndit.
Cu flori și osanale L-au primit, dar L-au răstignit.

Intrarea Domnului în Ierusalim ne vorbește despre aparențe și realitate, pe calea hristică. Despre începutul calvarului, care cel mai adesea este prefațat de o victorie aparentă în fața oamenilor și este încununat, într-un final, cu adevărata biruință: izbînda asupra răului și a morții.

Cel care, în misiunea lui pentru cei mulți, este lăudat și slăvit, trebuie să se pregătească de a fi acuzat, condamnat și sacrificat.

Nu există răscumpărare fără jertfă. Învierea trece prin cruce. Cine nu e gata de răstignire, nu e decît un profet mincinos.

”Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va mîntui.”

NB: Sărbătoarea de azi se mai numește în popor și Duminica Floriilor, după numele străvechii celebrări a strămoșilor noștri romani ”Floralia”, dar și cu trimitere la ramurile de finic și măslin, cu care a fost întîmpinat Domnul la intrarea în Ierusalim.

Cu acest prilej, le urez tuturor purtătorilor de nume de flori un călduros ”La mulți ani”!

De asemenea, le adresez toate urările de bine fraților catolici și protestanți care astăzi petrec Sfintele Paști.

PS: În imagine, scena intrării Domnului în Ierusalim, în viziunea cunoscutului pictor bisericesc Ioan Popa.