Frica de moarte și prostia omenească

În timpul pandemiei, au renunțat la libertate și i-au înfierat cu mânie comunistă pe cei care apărau libertatea.
După izbucnirea războiului din Ucraina, au pus între paranteze orice gândire critică și i-au condamnat pe toți apărătorii păcii.
De la lovitura de stat din 6 decembrie 2024, au acceptat încălcarea Constituției, a legilor, a normelor democratice și a drepturilor cetățenești, și i-au acuzat de trădare pe toți cei care au apărat Legea fundamentală a statului, democrația și statul de drept.
Dacă veți privi mai atent, veți observa că sunt aceiași de fiecare dată. Intelectuali publici, jurnaliști activiști civici, politicieni, băgători de seamă cu acces la binefacerile rețelelor sociale.
Aceiași inși, care altminteri se recomandă drept faruri ale democrației, minți deschise, oameni lipsiți de complexe și de prejudecăți, persoane interesate de binele public, veghetori neobosiți asupra sănătății sociale, s-au dovedit exact contrariul a ce se vor.
Au adoptat, în fiecare caz în parte (pandemia, războiul, criza politică internă), mentalitatea și retorica specifice regimurilor totalitare.
Au cerut pedepsirea exemplară a tuturor celor care își apărau drepturile și libertățile în timpul pandemiei, ca pe unii care aduc moartea.
Au încercat să provoace arderea în efigie, moartea socială, a tuturor celor care au avut vreo obiecție cu privire la încălcarea intereselor românești în efortul de sprijinire a Ucrainei. Pe motiv că aduc războiul în România, când în realitate era taman invers.
Au cerut închiderea, ba unii chiar și uciderea celor care au militat pentru revenirea în cadrul constituțional, după anularea abuzivă a alegerilor prezidențiale. De frica rușilor, deși singurii care au făcut jocurile rușilor au fost cei de la putere.
Noi ne apărăm viața, ei ne fac extremiști.
Noi ne apărăm țara, ei ne fac putiniști.
Noi apărăm statul de drept, ei ne fac trădători.
Unii rumegă aceste acuzații de frică, alții din prostie, iar o bună parte din ticăloșie.
Nimic neobișnuit.
În România anilor ’50 se întâmpla la fel. Erau acuzați de extremism, trădare și crimă exact cei care luptau pentru țară și neam. Iar acuzatorii publici proveneau din categoriile amintite mai sus și care își au și azi exponenții lor.
Istoria se repetă. Noul totalitarism bate la ușă. De partea binelui vor fi mai mulți de astă dată?

Un comentariu la „Frica de moarte și prostia omenească”

Lasă un comentariu