Am un mare respect și, mai mult, o enormă dragoste pentru cei care fac bine altora. De aceea, cînd aflu despre binele făcut de cineva unora mai necăjiți (orfani, bătrîni singuri, oameni fără adăpost etc) sau în nevoi trecătoare (sinistrați, grav bolnavi, datornici fără scăpare etc) mi se umplu ochii de lacrimi și nu mai îndrăznesc să observ nimic din scăderile pe care le-ar avea acela. De asemenea, îi privesc cu recunoștință pe cei care ajută bisericile și mănăstirile, căci astfel sprijină misiunea Bisericii – salvare noastră sufletească.
Din mila Domnului, sînt o seamă de persoane cu dare de mînă sau, pur și simplu, cu putere de jertfă, care se îngrijesc de toate cele amintite mai sus.
Din păcate, nu sînt prea mulți cei care să susțină, din ce le prisosește, zidirea prin educație și cultură a tinerelor generații.
Chiar și printre oamenii foarte bogați de la noi sînt puțini preocupați să ajute copiii supradotați, copiii cu anumite calități dar fără posibilitățile materiale care să-i ducă la performanțele de care sînt capabili, sau copiii obișnuiți care însă își pot găsi talente nebănuite și vocațiile dacă le asiguri un mediu prielnic.
Așa încît ce-și propune o modestă instituție precum ”Casa cu Rost” este aproape o încercare donquijotescă. Dar mi se pare cu atît mai de admirat. Dumneavoastră, nu? N-ați vrea să fiți parte din această frumoasă poveste?
”Cu ajutorul nostru, numeroase persoane au deprins pictura de icoane pe sticlă și pe lemn, cusăturile tradiționale, atît de bogate în semnificații, pe ii și cămăși populare, modelajul în lut, croirea unor articole vestimentare și confecționarea de rucsaci și genți din materiale naturale, construirea și îngrijirea unor mini-grădini de apartament; au învățat să se hrănească sănătos și gustos, după rețetele bunicilor; au reușit să-și găsească liniștea sufletească și rostul vieții, prin atelierele de psihologie practică; o mulțime de copii care sufereau sub stresul dat de cerințele școlare, de pretențiile părintești și de hărțuirea de către colegi și-au recăpătat încrederea în ei și puterea de a ieși de sub toate aceste presiuni, pentru a se dezvolta armonios și a obține succesul; și așa mai departe.
Periodic am organizat dezbateri culturale, lansări de carte, vernisaje de expoziții de pictură, de sculptură și de fotografie, vizionare de filme artistice și documentare, audiții de muzică live – clasică și modernă –, seminarii științifice etc.
Am fost inițiatorii și gazdele a sute și sute de evenimente culturale și formative.
Noi, ”Casa cu Rost”, am fost pionieri în desțelenirea junglei urbane, pentru a ne croi cale înapoi spre tradiție și spre normalitate. Am dat astfel curaj și altora să pornească în această direcție. Iar unii ne-au copiat pînă în cele mai mici detalii. Și e bine, căci tot ce am făcut nu a fost pentru cîștigul nostru financiar, ori spre gonflarea orgoliului nostru, ci pentru a da o pildă și pentru a-i sprijini pe cei care au înțeles că rădăcinile ne dau seva vieții. Am vrut doar să punem în lucrare repere uitate și să ne îndeplinim un rost pe care ni l-am asumat demult și pe care o vreme doar l-am teoretizat.”
Mai multe aflați pe site-ul Casei cu Rost.
