Salvarea Moldovei, unirea cu România!

Republica Moldova este un stat în di­so­lu­ţie. A ajuns în pragul colapsului, precum era de aşteptat de la bun început. Corupţia, care a de­venit repede endemică, precum şi con­frun­tă­rile mafioţilor, au desăvârşit dezas­trul. As­tăzi, Republica Moldova este în pra­gul falimentului, din punct de vedere econo­mic, într-o criză politică prelungită şi fără prea multe opţiuni de salvare.
Într-un singur an au căzut două guverne, care fuseseră alcătuite cu mari compro­mi­suri. Al treilea amână să se închege, din pri­cina rivalităţilor politice şi, mai ales, a inte­re­selor financiare ale oligarhilor care con­trolează scena politică. Furtul unui miliard de dolari din băncile moldoveneşti a deze­chi­­li­brat grav statul şi a alimentat şi mai mult luptele pentru putere. Dar e ca şi cum doi fraţi s-ar bate pentru ceasul de aur al bu­ni­cului, în timp ce casa arde; indiferent cine va învinge, nu va mai rămâne nici piatră pe piatră din cămin.
Cetăţenii moldoveni care lucrează în stră­inătate şi ţineau, până de curând, pe banii lor, bună parte din economia Moldovei, nu doar că nu au motive să se întoarcă acasă, dar nici nu mai au încredere să-şi plaseze economiile în investiţii sau consum în ţară. Spri­jinul extern este insuficient şi condi­ţio­nat. Banii pot veni numai din Occi­dent, dar nu dacă Moldova este pilotată pe direcţia Mos­cova şi nu câtă vreme struc­turile po­litice şi administrative sunt infes­tate de co­rupţie. În atare condiţii, joaca de-a indepen­denţa s-a ter­minat. Uniunea Europeană, pri­ma către care şi-au îndreptat speranţele poli­ti­cienii mol­doveni, este ea însăşi într-o criză politică şi economică de durată, zgu­duită de noi şi noi provocări, precum valu­rile de mi­gratori din Asia, Orient şi Africa. Rusia, cum ştim, nu dă nimic fără să ia cu vârf şi îndesat înapoi. Sigur că i-ar conveni un avanpost la graniţa cu UE şi NATO, în coasta României, şi poa­te că ar plăti ceva pentru asta. Pe de altă parte, prinsă în războiul din Ucraina şi în cel din Siria, nu e foarte sigur că Rusia vrea să des­chidă un nou front. Ajungem, astfel, la o inter­secţie a intereselor celor două state româ­neşti. Moldova are nevoie de flux de capital, sprijin în lupta anti­co­rupţie, re­for­marea cla­sei politice şi siguranţă la gra­niţe. Ro­mâ­nia are nevoie de extinderea şi consolidarea in­fluenţei regionale şi de linişte la Est. Dacă nu glasul sângelui, măcar cel al raţiunii ar trebui să cheme cele două state la unire. Un act care însă nu e deloc lip­sit de pri­mejdii. După amplasarea scutului ameri­can anti-rachetă în România, o even­tua­lă mu­tare a graniţei acesteia pe Nistru ar su­pă­ra grav Rusia. UE nu ar accepta nici ea, cu uşurinţă, o afluenţă de trei milioane de noi cetăţeni eu­ropeni (în ciuda deschiderii pe care o are pentru migraţiile de pe alte con­ti­nente!) şi nici acutizarea conflictului cu Ru­sia. Fostul preşedinte Traian Băsescu afir­­mă, însă, că UE va admite unirea, dacă aşa vor hotărî par­lamentele României şi al Re­­­pu­blicii Mol­dova. El se bazează pe consul­­tările pe care le-a avut recent, în acest sens, cu liderii eu­ropeni, parteneri din Par­tidul Popular Eu­ro­pean, care deţine puterea în UE. Afirmaţia lui Traian Băsescu este sus­­ţi­nută şi de o de­claraţie a raportorului Parla­men­tului Eu­ro­pean pentru Republica Mol­dova, europarla­men­tarul Petras Austre­vi­cius, po­tri­vit căruia „unirea este o ches­tiune naţio­nală, în pri­vinţa căreia trebuie să decidă România şi Republica Moldova, care sunt două naţiuni surori. Stalin a separat Ba­sa­rabia de restul României. Trebuie să corec­tăm evoluţiile istorice, prin alegerea liberă a cetăţenilor”. Oricum, până la aceste mari probleme, am avea de înfruntat unele mai mici, dar esen­ţia­le. Clasa politică românească este la fel de, sau chiar mai coruptă şi iresponsabilă de­cât cea moldo­ve­nească. De asemenea, este lipsită de viziune şi de orice fior pa­tri­otic. Aşa încât, dinspre România, slabe nă­dejdi să se întindă o mână. Ieşirea din aceas­tă situaţie extrem de grea ar putea-o forţa societatea civilă de dincoace şi de dincolo de Prut. Politicienii de la Bucu­reşti şi Chi­şinău trebuie siliţi să deschidă ochii şi să ia hotărârile care se impun în interes naţional.

(Formula As nr. 1190, 5-12 Nov. 2015)