Inimă lângă inimă

Exodul s-a încheiat. Între sclavia comunistă și curajul libertății stau 27 de ani. Atât a durat rătăcirea noastră în tranziție. N-am traversat un deșert geografic, ci unul moral. La capătul lui: șaizeci de orașe străluminate de entuziasm, creativitate, umor și cerbicie, într-o noapte haină a lui Februarie 2017. Un arhipelag al normalității, într-o lume tot mai bolnavă. Sute de mii de români au cerut în stradă, sub flamurile tricolore și în acordurile imnului național, un lucru simplu și atâta vreme ocultat: moralitate în politică. O revendicare veche, care, nesatisfăcută la vremea ei, ne-a împins pe un drum agonic de aproape trei decenii.

În primăvara lui 1990, zeci de mii de tineri au manifestat, zi de zi, în Piața Universității din București, timp 52 de zile, pentru același deziderat. Atunci, l-au numit lustrație. Manifestația-maraton a fost pașnică, plină de veselie, inteligență și cântec. A fost curmată brutal, cu morți și răniți, la ordinul Puterii. Au urmat frica, emigrarea în masă, orbecăiala celor rămași într-o realitate controlată politic până în cele mai banale amănunte ale ei, scârba și, în cele din urmă, o lungă perioadă de indiferență și individualism. Românii păreau să fi uitat că pot fi o forță de temut dacă se unesc. Pesemne că și-au reamintit în această iarnă. Căci, de multe zile la rând, un număr impresionant de români de toate vârstele, dar cu precădere tineri, protestează în Piața Victoriei din Capitală și în piețele altor zeci de orașe, față de o Putere arogantă, abuzivă și ticăloasă.

Astăzi, ca și în 1990, același partid deține puterea: PSD. Partid care folosește aceleași mijloace de contracarare a demonstrațiilor de protest ca atunci: decredibilizarea și diabolizarea manifestanților, autovictimizarea, incitarea românilor contra altor români, ventilarea pericolului străin etc. Și tinerii din urmă cu 27 de ani, și cei de azi au fost etichetați într-un mod care se vrea degradant: golani și fasciști, primii, corporatiși și naziști, ceilalți. Și unii, și alții au fost acuzați că sunt în solda unor forțe străine, că fac jocul Opoziției, că destabilizează țara, că nu respectă votul majorității, că vor să dea o lovitură de stat ș.a.m.d.

Asemănările nu se opresc aici. Și cei de ieri, și cei de azi au ieșit în stradă pentru principii, nu pentru o pâine în plus. Și unii, și alții au fost susținuți de Biserică. Ambele generații au dovedit curaj, demnitate și aspirația spre libertate. Primii au fost înfrânți pentru moment, dar au învins într-un târziu, fiindcă au ieșit la limanul libertății împreună cu actuala tânără generație, pe care au odrăslit-o și au călăuzit-o. Împreună, inimă lângă inimă, nu vor mai putea fi doborâți.

(Publicat și în Formula As de astăzi)

6 thoughts on “Inimă lângă inimă

  1. Pîrț! Între sclavia comunistă și cea sionistă. În toți acești 27 de ani politică de spoliere a fost unanim acceptată de guvern. Fără nici o deosebire. Mugur ițic a fost tot în capul finanțelor în acest timp. Deci bilderberg rules. Long live the new world order ,și ciumpalacii.

  2. Nu stiu de ce vi se par aceste manifestari ca sfarsitul ratacirii noastre din tranzitia inceputa acum 27 de ani. Din contra aceasta tranzitie a fost calea plina de eruditie si „virtuti”, de acceptare a aceastei lumini, plina de ideologie antihristica, venita dinspre apus. Spuneti ca acesti tineri au cerut moralitate in politica. Imi provocati zambete amare. Pai moralitatea in politica consta in a sta, nu smerit, ci decadent „in patru labe”. Probabil daca ne-am razvrati impotriva pacatului din inima noastra am deveni mai buni si astfel am pune capat si ratacirii noastre. Si aceasta nu din cauza principiilor morale ce hâd ne încântă inima şi ne gâdilă orgoliul, ci din cauza lui Hristos. Cand vom intelege acest lucru vom urma luminii din noi, adica lui Hristos … si nu luminitelor maidanului.

    „decalogul democrației

    din punct de vedere moral
    democrația înseamnă
    un sistem de instituții
    care să nu mintă și să nu fure
    ca să asigure cetățeanului
    cele mai bune condiții
    de-a nu avea alt dumnezeu afară de sine însuși
    de a trăi în desfrânare și a ucide copiii nenăscuți
    de a-și abandona civilizat părinții în azile
    și de-a pofti cu succes
    femeia și avutul aproapelui…”

    (sursa: http://oameni-si-demoni.blogspot.ro/2017/02/decalogul-corect-politic.html)

    Toata stima!

    • Duhul suflă unde vrea. Și cînd vrea. Nu cred că ați fost în Piață, ca să vedeți de ce sînt animați oamenii aceia. Nici măcar nu sînteți conștient că în Piață pot fi foarte mulți creștini asumați ca atare. Eu știu foarte mulți dintre aceștia care participă la proteste. Cine sînteți dvs să le spuneți că sînt înșelați sau antihriști de-a dreptul? Creștinul are, printre altele, marea obligație de a deosebi duhurile. Ceea ce nu e totuși la îndemîna oricui. Trebuie să fii curat cu inima pentru asta.

      Cît despre părerea mea că am încheiat ”exodul”, mă refer la ieșirea din mentalitatea de slugă și re-descoperirea statutului de cetățean liber, care, printre altele, are dreptul să dea cu puterea politică de pămînt, cînd nu mai slujește cetățenilor. Nu credeam că e nevoie să explic mai mult pentru oameni care urmăresc fenomenul politic.

  3. Superb scris. Am convingerea ca aceasta imagine – pe care eu o numesc „Constelatia Victoriei” – va ramane in istorie..

Comentariile sunt închise.