Dragoste virtuală

În dimineaţa aceea, am intrat în birou încruntat, fără să salut. Mi-am turnat o cafea mare şi m-am prăbuşit în scaun dinaintea computerului. Pe cana albă scria cu litere mari, roşii: „Make love, not coffee”. Mi-o dăruise Anca, încercând să-mi potolească nesaţul de cafea, care o să mă omoare până la urmă. De câte ori beam … [mai mult]

Mere putrede

Limbile ceasului de perete arătau ora 18.30. M-am uitat de două ori, cu neîncredere. Părea că nu s-au mai mişcat de aproape un an, de când ne-am căsătorit. După nuntă, ne-am mutat la mine, şi regulile casei s-au schimbat. De pildă, a apărut una nouă: la 18.30 luam cina. Era singura masă la care puteam fi … [mai mult]

Mănuşile roşii

Mănuşile roşii

Trenul se apropia greu de peron. Parcă mer­gând de-a buşilea, cu icnete şi oftaturi de om aflat la capătul puterilor. De o parte şi de alta a liniei ferate, singura care fusese deszăpezită în acel orăşel de provincie, nămeţii străluceau sub cerul de onix. Gara era ticsită de lume, aşa cum se întâmplă în preajma … [mai mult]

Portrete în creion

De câţiva ani, Remus trăia absolut la întâm­plare. Nu dormea zile şi nopţi la rând, îşi toca banii în jocuri de noroc, începuse să fumeze şi fuma ca un turc, bea ca un sinucigaş şi îşi schimba iubitele mai rapid decât rulează reclamele pe un panou stradal. Cu toate acestea, părea mul­ţu­mit, zâmbea mereu ca … [mai mult]

Un fum de pipă

Aşteptam deja de prea multă vreme. Îmi era tot mai limpede că nu va veni. Sosisem în faţa magazinului înainte cu zece minute şi m-am tot învârtit pe acolo până la ora întâlnirii, când m-am întors cu faţa către vitrină, prefăcându-mă interesat de îmbrăcămintea de pe manechine. O postură detaşată, care m-ar fi ajutat să nu-mi … [mai mult]

Un Crăciun furat

  În Moldova iernile sunt aspre, dar aceea din anul 1989 a fost, mai degrabă, un pui de pri­măvară. Eram la jumătatea lui Decembrie şi, de mirare, în Bacău nu căzuse încă prima zăpadă. Aerul clar mirosea a muguri. Parcă Dumnezeu avea un plan special. Ora­şul se pregătea de Crăciun după acelaşi ritual dictat de … [mai mult]

Iubire nerostită

„Lumi!” – o strigam de cate ori o zaream. „Lumi!”, cu accent pe „i”, uneori prelung ca o suieratura de tren, alteori timid, abia soptit, cateodata vesel, prelungind in cantec jucaus „i”-ul acela care imi devenise, si el, atat de drag. Cum se intampla sa stea tocmai peste drum de bunicii mei, o vedeam des. Ba … [mai mult]