Nicușor Dan ne-a arătat astăzi în direct ce poate fi mai periculos decât un președinte-jucător: un președinte-jucător transferat din divizia rezervată amatorilor!
În conferința de presă pe care a susținut-o la Cotroceni, fostul primar general al Capitalei a abordat cam toate problemele din sfera de competență a prim-ministrului, de la deficit bugetar și până la strategia economică pentru perioada imediat următoare. Practic, orice altceva în afară de misiunea esențială pe care o are de îndeplinit: nominalizarea unui premier, susținut de o majoritate politică.
Un subiect merită însă analizat separat, pentru a evalua nivelul de pregătire politică și administrativă a Președintelui în funcție.
Domnul Dan crede că implicarea Securității în strângerea taxelor și impozitelor poate crește nivelul colectării. Ca să nu sune la fel de inept a doua oară când enunță această idee, precizează că e vorba de culegere de informații, nu de controale ale SRI. Dar situația optimizărilor fiscale practicate de marile corporații e cunoscută de ani de zile. Problema e că statul nu se atinge de nicio companie majoră.
Gradul redus al colectării e cauzat de funcționarea defectuoasă a ANAF, o instituție incapabilă în plină eră digitală să urmărească în timp real traseul bugetelor plimbate prin scheme sofisticate de optimizare fiscală.
La fel ca predecesorii săi înfrânți de sistemul cu care au simulat că se luptă, Nicușor Dan umblă la efecte, poate de teamă să nu își prindă degetele la sursa problemei. Singurul lucru care lipsește astăzi din circuitul administrativ este voința politică. Ori, pentru a transmite un semnal de forță, domnul Dan ar trebui să își asigure o susținere extrem de puternică, ceva în genul unui pact între partide. Adică o coaliție funcțională, cu două-trei ținte majore, asumate public, de fiecare dintre lideri.
Însă domnul Președinte Nicușor se poartă ca un prim-ministru informat tocmai pentru că știe cu cine are de-a face. Coaliția de partide incompatibile cu care vrea să guverneze nu are nici intenția, nici capacitatea să promoveze o reformă reală. Și atunci, tot jocul de scenă al domnului Nicușor nu este altceva decât vrăjitoria în spatele căreia asasinii economici care l-au adus la putere să se îndestuleze din puținele resursele care au mai rămas în patrimoniul național.
