Procurorul general al României, Alex Florența, a lansat ieri un uriaș balon de săpun pe tema influenței externe în alegerile prezidențiale de anul trecut. Dar acest gest, înainte de a fi comic, este extrem de primejdios.
Într-o conferință de presă care s-a dorit proba finală a acuzațiilor lansate de autorități împotriva lui Călin Georgescu, Florența a povestit, timp de o oră, generalități despre instrumentele de propagandă și manipulare utilizate pe internet. I-au scăpat din vedere însă exact informațiile pe care românii le așteptau cu interes: probe concludente, facturi, nume de persoane și, cel mai important, legătura directă dintre făptuitori și beneficiar.
Nimic din ceea ce a relatat procurorul general nu a reușit să demonstreze teza centrală a acestui dosar, chiar dacă ne aflăm la zece luni distanță de momentul în care CCR a demolat Constituția României și a furat votul liber exprimat al românilor.
De altfel, tot scenariul lui Alex Florența în acest caz se sprijină pe o afirmație uluitoare: ˝Campaniile de dezinformare și propagandă au vizat modelarea opiniei publice în favoarea anumitor candidați.˝
Ce surpriză!
Fără să vrea, procurorul general a deschis o cutie a Pandorei, care pune în pericol cam toți candidații din alegerile organizate în ultimii 35 de ani. Pentru că orice campanie electorală presupune modelarea opiniei publice și într-o țară ca România cam toți politicienii care au ajuns la putere au făcut-o prin dezinformarea votanților, care nu au primit aproape niciodată ceea ce li s-a promis.
Prin conferința de presă de ieri, procurorul general și-a subminat singur credibilitatea și s-a pus într-o postură ilară prin platitudinile rostite pe un ton grav și prin ”demascarea” unor realități electorale – altminteri permise legal și îndurate din punct de vedere moral de către alegători timp de decenii – ca fiind ”penale”.
Mai grav însă este faptul că Alex Florența a dat dovadă de o îndrăzneală incredibilă în a suprascrie legile țării, cu de la sine putere, într-un rechizitoriu cu țintă politică, prevestind astfel revenirea epocii negre a acuzatorului public, care a nenorocit o generație întreagă în anii ’50 ai secolului trecut.
Dar nu e de mirare că istoria se repetă într-o țară care pare că n-a învățat mare lucru din trecutul recent. Altminteri, condamnările politice dictate în perioada stalinistă n-ar fi recunoscute și astăzi.