Scrisul este deschidere, este împărtășire, este expunere. E un risc. Pe care mi l-am asumat acum aproape 25 de ani în mod oficial, cu carte de muncă. [Pînă atunci scrisesem în clandestinitatea adolescenței]. Am zis de ce la capitolul ”Misiune” de pe acest site. De leac.
Azi însă mă deschid în alt fel: am adunat aici texte care mă reprezintă în cel mai înalt grad, din genuri diferite și din perioade diferite. Este un fel de carte a cărților mele (tipărite sau nu). Ăsta sînt, nici mai bun, nici mai rău decît vedeți. Nu mă pot ascunde după străluciri de moment, nici să-mi ignor scăderile inevitabile. Nici nu vreau. Cînd dăruiești nu-ți împachetezi gestul în formule de marketing. O faci pentru că iubești să o faci. Ba pentru că iubești, și-atît.
E ușor să marchezi din cînd în cînd, e mai greu să o faci constant. Iar scrisul nu e fotbal, ține de… inefabil. Pe acest site, intenţionez să marchez în sufletele cititorilor în fiecare zi. Nu pentru gloria mea, ci pentru bucuria noastră, a tuturor. Bucuria vindecă (şi ea). Mai ales dacă e trăită în comunitate. Prin urmare, îmi doresc să fac aici un loc de întîlnire pentru spiritele care seamănă, întru căutări, întru celebrarea normalității, spre bucurie și lecurie. Nu e un blog personal, nici vreo vanitoasă carte de vizită, ci un spațiu în care suprafirescul este citit firesc, în care visarea nu este evaziune din realitate, ci se hrănește cu realitate și ambiționează să schimbe realitatea, în care fiecare își poate găsi leac pentru beteșugul lui, ori, dacă e fără de cusur, doar să-și încînte mintea și inima cu ceva frumos. Sper să-mi primiți invitația și să creșteți această comunitate. Pentru noi, pentru cei care vin după noi.
Departe de a mă confisca, aceste proiect le va potența pe toate cele în care sunt sau voi fi implicat. Așa să-mi ajute Dumnezeu!