Polonia este scena unor lupte politice cu miză geopolitică

În Polonia, conducerea Tribunalului Constituțional a fost schimbată ilegal, într-o singură noapte. La ordinul premierului globalist Donald Tusk.

Conflictul dintre acesta și principalul partid de opoziție, Lege și Justiție (PiS), este vechi de peste un deceniu și s-a soldat cu numeroase abuzuri, cu hărțuirea în justiție a demnitarilor conservatori și chiar cu închiderea unora dintre ei, după 2023, cînd Tusk a redevenit premierul Poloniei.

Bătălia de vineri noapte are ca miză alegerile din 2027 și instituțiile care vor spune dacă votul polonezilor contează.

Tusk încearcă să pună mîna pe toate instituțiile statului, după ce a eșuat în tentativa de a invalida alegerea lui Karol Nawrocki în funcția de președinte al republicii.

Președintele Nawrocki este și singurul care are pîrghiile să-l oprească pe Tusk.
Rezultatul alegerilor din 2027 va influența semnificativ politica UE. Și de aceea, evident, ne interesează și pe noi.

Atacul de vineri seara

 Vineri seara, la ora 18, președintele Tribunalului Constituțional al Poloniei a fost dat afară printr-un anunț pe site. Nu de Parlament. Sau de vreo instanță abilitată, ci de o colegă pe care el nu o recunoaște drept judecătoare.

Anna Korwin-Piotrowska, aleasă de Sejm în martie și niciodată învestită de președintele țării, i-a suspendat pentru o lună pe președintele Tribunalului Constituțional (TK), Bogdan Święczkowski, și pe adjunctul său, Bartłomiej Sochański. Și-a luat conducerea instanței cu de la sine putere, fără nici un temei legal. Pretextul invocat: „o stare de necesitate constituțională superioară”. E o declarație politică, nu o referință legală.

În aceeași seară, ministrul Justiției, care este și procuror general, Waldemar Żurek, a trimis la TK cinci cereri de ridicare a imunității celor doi. Patru îl privesc pe Święczkowski. 224 de pagini și 50 de volume de dosar. Destinatara: chiar doamna Korwin-Piotrowska.

Poliția, în echipament de luptă, a intrat în curtea Tribunalului, la cererea noii conduceri. Święczkowski a venit la poartă pe la ora 20.00. Nu a fost lăsat să intre în instituția pe care o conduce. Sochański a stat în fața unei porți încuiate pe dinăuntru.

Afară s-au strîns mii de oameni. Kaczyński, Morawiecki, Bosak, Mentzen – toți au rostit aceeași acuzație: lovitură de stat.

Președintele Karol Nawrocki călătorea spre Senegal. A întors avionul. După miezul nopții a intrat în Tribunal, împreună cu prim-președintele Curții Supreme, Zbigniew Kapiński. Tabăra guvernamentală spune că și-a făcut loc împingîndu-i pe judecători. Cancelaria prezidențială spune că i s-a încălcat inviolabilitatea șefului statului. Iar fotografiile îi probează afirmațiile. Pe la 5 dimineața, Nawrocki a ieșit cu o declarație: ordinea constituțională a fost încălcată, un organ constituțional a fost capturat prin forță.

Donald Tusk a scris pe X: „Restabilirea statului de drept este datoria noastră. După ani de fărădelegi ale PiS, este un proces dificil, uneori dureros, care cere acțiune hotărîtă. Altă cale nu există.”

Un conflict vechi de 11 ani

În 2015, majoritatea Platformei Civice, aflată la final de mandat, a ales cinci judecători constituționali. Doi dintre ei pe locuri care se eliberau abia după alegeri. Chiar Tribunalul a constatat atunci că aceste două alegeri erau neconstituționale.

PiS a cîștigat alegerile, a anulat toate cele cinci numiri și și-a ales proprii judecători. Inclusiv pe trei locuri ocupate deja legal.

De aici pornește totul. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), în 2021, și Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), în decembrie 2025, au stabilit că aceste numiri au viciat componența Tribunalului.

Primii au trișat liberalii. PiS a răspuns exagerat.

Din decembrie 2023 guvernează coaliția lui Tusk. Nu recunoaște Tribunalul și nu îi mai publică hotărîrile.

Pe 13 martie 2026, Sejmul a ales șase judecători noi. Nawrocki a primit jurămîntul a doi dintre ei, pe 1 aprilie. Pe ceilalți patru nu i-a chemat. Aceștia au pus în scenă un „jurământ” care nu respectă procedura constituțională, pe 9 aprilie, în Sejm, în fața unui notar, cu formula „față de președinte”. Święczkowski nu i-a lăsat să judece. În septembrie, Sejmul l-a ales și pe Maciej Berek, fost ministru chiar în guvernul Tusk. Nici el recunoscut de președinte.

Argumentele taberei conservatoare au greutate. Un jurămînt depus în fața unui notar nu este un jurămînt depus în fața șefului statului. Iar un fost ministru al lui Tusk, trimis să judece legile lui Tusk, nu arată a depolitizare.

Argumentul celeilalte tabere are și el greutate. Constituția nu îi dă președintelui dreptul să aleagă pe cine învestește dintre judecătorii votați. Nawrocki a acceptat doi din șase, aleși în aceeași zi, prin aceeași procedură.

Dar nimic din toate acestea nu dă unei judecătoare neînvestite, sprijinite de ministrul Justiției și de poliție, dreptul de a schimba într-o vineri seara conducerea unei curți constituționale. Legea poloneză nu prevede o asemenea procedură. „Starea de necesitate constituțională” este o construcție de doctrină, nu un articol de lege.

Reacțiile internaționale spun multe

Ambasadorul SUA la Varșovia, Tom Rose, a vorbit despre o confruntare fără precedent privind felul în care guvernul folosește puterea statului și independența unei instituții constituționale. A cerut calm tuturor și a precizat că Washingtonul nu arbitrează disputele interne ale Poloniei.

Medvedev a vorbit de „lovitură de stat constituțională”. Moscova se bucură de orice Polonie dezbinată. Asta nu face ca acuzația să fie falsă. Doar o face folositoare Kremlinului.

În coaliția lui Tusk apar fisuri. Liderul țărăniștilor, vicepremierul Władysław Kosiniak-Kamysz, a mers azi la consultările convocate de Nawrocki la Palatul Prezidențial. La fel Polonia 2050. Dintre partenerii lui Tusk, doar Stînga a refuzat.

Marți, 3 noiembrie, Korwin-Piotrowska a convocat Adunarea Generală a judecătorilor Tribunalului Constituțional. Tot marți, la ora 15, Nawrocki a convocat Consiliul Securității Naționale, în ședință secretă. Pentru aceeași săptămînă, Święczkowski le-a dat salariaților Tribunalului zile libere.

Două conduceri. Două sedii de putere. O singură Constituție.

Lupta continuă.

 

Lasă un comentariu