Tribunalul București a trimis în faliment Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor RomâniaFilm (RADEF).
Decizia a fost luată pe 20 octombrie. Guvernul a confirmat-o abia azi, prin purtătorul său de cuvînt.
RADEF a fost, timp de decenii, cea mai mare rețea de cinematografe din țară. În 1991 avea aproape 600 de săli și mii de angajați.
În 2018, cînd a intrat în insolvență, mai funcționau 16. Una singură în București.
Azi are 34 de angajați și patru săli digitalizate.
Asta e povestea pe care o veți citi peste tot. Declinul. Nostalgia. Sfîrșitul unei epoci.
Eu vă propun să vă uitați la cifre.
* * *
Masa credală admisă în insolvență: 32,8 milioane de lei. Planul de reorganizare prevedea ca restul de 80% să fie plătit pînă la finalul lui 2025. Nu a fost.
Cine a cerut falimentul? Doi creditori.
Direcția Fiscală a Municipiului Brașov, căreia regia îi mai datorează 30.554 de lei.
Și o persoană fizică, doamna Nada Rusimovici, cu o creanță de 1,01 milioane de lei.
Atît. Un milion și ceva de lei au pus capăt unei instituții de 75 de ani.
Acum, cealaltă parte a balanței.
RADEF are în conturi 5,85 milioane de lei, cei mai mulți ținuți în depozite de administratorul judiciar.
Are scoase la licitație trei imobile: laboratorul de la Mogoșoaia și fostele oficii de film din Cluj-Napoca și Timișoara. Prețuri de pornire însumate: 3,29 milioane de euro. Aproape 17,3 milioane de lei.
Și mai are clădiri la Constanța, Craiova, Brașov, Sibiu, Brăila, Mehedinți, Satu Mare, Sfîntu Gheorghe, Baia Mare, Piatra Neamț. Neevaluate. Nevîndute. Unele nici măcar intabulate. După opt ani de insolvență.
O regie care are aproape șase milioane de lei în cont și clădiri de milioane de euro în centrele marilor orașe nu e o regie săracă.
E o regie lăsată de izbeliște.
* * *
Cui îi datorează RADEF banii?
Guvernul a răspuns singur: 83% din datoria istorică este către ANAF și bugetele locale.
Adică statului.
Statul își trimite în faliment propria regie, aflată sub autoritatea propriului Minister al Culturii, pentru bani pe care și-i datorează sieși.
Iar dintre cei doi creditori care au cerut falimentul, unul este tot statul. O primărie căreia i se datorează 30.000 de lei.
* * *
Acum, să ne uităm mai atent la cealaltă creanță.
În 2012, doamna Rusimovici a preluat o creanță de aproximativ 938.000 de lei asupra RADEF, care aparținuse unei firme de producție de film.
În același an, s-a convenit ca datoria să fie stinsă prin darea în plată a clădirii cinematografului Studio, din centrul Timișoarei.
În 2016, justiția a constatat nulitatea absolută a acelui contract.
Creanța a fost apoi înscrisă la masa credală, cu tot cu dobînzi, la 1,26 milioane de lei.
În mai 2026, în cererea de faliment, aceeași creditoare și-a exprimat interesul de a prelua, în contul creanței, clădirea fostului Oficiu de Difuzare și Programare a Filmelor Timiș.
Prețul de pornire al acestei clădiri: 780.570 de euro plus TVA. Peste patru milioane de lei.
De patru ori creanța.
Nu acuz pe nimeni de nimic ilegal. Un creditor are dreptul să ceară ce consideră că i se cuvine.
Dar am dreptul să observ că, de paisprezece ani, aceeași creanță caută aceeași țintă: o clădire din centrul Timișoarei.
Și am dreptul să întreb în ce condiții, la ce valoare și cu ce diferență plătită i s-ar putea atribui.
* * *
Cum s-a ajuns aici? Nu printr-o singură decizie. Prin două legi.
Legea 303/2008 a trecut sălile de cinema la primării, cu obligația de a le reabilita în patru ani și de a nu le schimba destinația. Cu una-două excepții, nicio primărie nu a investit.
Legea 101/2023 a încercat din nou. Din 67 de locații, autoritățile locale au preluat 15. Pe restul le-au refuzat, din cauza sarcinilor financiare.
Clădirile refuzate au rămas la RADEF. Cu impozitele lor. Neînchiriate. Generînd datorii către aceleași primării care nu le-au vrut.
Cercul s-a închis perfect.
* * *
Mai e un detaliu juridic.
În 2022, Legea insolvenței a fost modificată, iar regiile autonome au ieșit din rîndul entităților care pot intra în insolvență sau faliment. RADEF a invocat asta. Instanța a respins argumentul, pentru că procedura începuse sub legea veche.
Guvernul spune că va face apel și va cere suspendarea executării. Și că analizează înființarea unei noi entități care să preia patrimoniul.
O nouă entitate. După opt ani în care statul nu a fost în stare să intabuleze niște clădiri pe care le deține.
* * *
Regia are pe rol 64 de litigii civile și 10 dosare penale.
Iată întrebările la care Ministerul Culturii datorează un răspuns.
Care este inventarul complet al imobilelor RADEF și ce valoare au?
De ce, după opt ani, o parte dintre ele nu sînt încă intabulate?
Ce vizează cele zece dosare penale?
În ce condiții s-ar putea atribui unei creditoare o clădire de patru ori mai scumpă decît creanța ei?
* * *
Am mai văzut filmul ăsta. În anii ’90, cu fabricile.
Datorii la stat lăsate să crească. Active lăsate să se degradeze. Apoi licitații la jumătate de preț, pentru cine știa să aștepte.
Atunci se numea privatizare. Acum se numește faliment.