Cultura nu face rating şi nu aduce averi. E râvnită de puţini, ignorată de cei mai mulţi şi invocată ipocrit, uneori, de către snobi, impostori şi poltroni. Pentru o minoritate insignifiantă, ea este un mod de viaţă, pentru spuma plebei – un simplu panaş, iar pentru restul, nu există. Civilizaţia este, însă, urma culturii în istorie. Iar în absenţa civilizaţiei, omul n-ar mai putea trăi azi. Cum să trăiască, deci, fără cultură? Foarte bine, pentru că astăzi este etern pentru „omul recent”, care nu mai are nevoie de acumulări culturale. Vorbim de cultura înaltă, desigur. Sunt însă atâtea forme de subcultură pentru satisfacerea tuturor gusturilor! Ele au încă destulă căutare. Dar nu la noi. Românii sunt atât de exigenţi, încât, decât să cumpere produse slabe, mai bine nu iau nimic. Sigur, nu intră la socoteală împătimiţii, ei continuă să facă shopping-terapie cu produse culturale de toată mâna. Aşa s-ar putea traduce statisticile ultimului studiu Eurostat al Comisiei Europene privind consumul de cultură (2008 – 2014). Potrivit acestuia, comerţul cu bunuri culturale a crescut în ultimii ani, europenii ajungând să cheltuie, în medie, 3,6% din venitul fiecărei gospodării pe cărţi, muzică, teatru, filme, muzee etc. În România doar 2% din venitul pe familie merge la cultură, dacă acceptăm că şi televiziunea e cultură, căci aceasta înghite peste jumătate din banii alocaţi „activităţilor culturale”. Altfel spus, nu rupem uşile la expoziţii, spectacole şi concerte, nu golim rafturile din librării, dar avem abonament la cablu. Iar la televizor, românul bea un pahar, fumează o ţigară, ca tot omul. De aceea suntem siliţi să ne cheltuim 8% din leafă, pe astfel de vinovate plăceri asociate… culturii, după cum ne arată o statistică recentă a INS. Să nu credeţi însă că românii nu citesc. O fac, doar că mai rar. 30% au citit măcar o carte în ultimul an. Tot atâţia au cumpărat un ziar sau o revistă. Ceilalţi nu-şi ocupă timpul cu futilităţi. Piaţa cărţii în România este de 60 de milioane de euro pe an, cam 10-12 milioane de exemplare vândute (după Asociaţia Editorilor). Adică, vreo trei euro de cap de locuitor. Anual! În schimb, la nemţi, 75% dintre cei 82 de milioane de cetăţeni citesc cărţi. Nu suntem nemţi, în schimb, suntem la egalitate de ne-cititori (şi de cărţi, şi de ziare) cu turcii şi grecii.
Un sondaj IRES, din august 2016, relevă că doar 15% dintre români merg la un eveniment cultural cel puţin o dată pe lună. Dar 57% participă măcar la unul pe an. Interesant este că nu banii sunt scuza pentru majoritatea celor care nu o fac niciodată, ci lipsa de timp. În schimb, peste 60% dintre români folosesc internetul, majoritatea petrecând mai multe ore zilnic în mediul virtual. Pentru asta au timp! Aşa se face că în studiul Eurostat suntem şi noi, totuşi, pe un loc întâi, alături de unguri: la cititori de cărţi online (25%). Conform aceluiaşi document, România nu stă rău nici la exportul de cultură: pe locul zece în UE. E drept că peste graniţă avem succes mai ales cu instrumentele muzicale (14% din tot ce poate fi considerat produs cultural, inclusiv jocuri pe computer), dar este o artă şi în asta.
Cum am ajuns aici? Explicaţii sunt multe: lipsa unei strategii naţionale pentru dezvoltarea culturală, subfinanţarea culturii vreme îndelungată, eşecurile reformei în educaţie, triumful mediocrităţii în managementul cultural etc. Adevărul este că nu mai tânjim după cunoaştere. Suntem „oameni autonomi” (apud P. Ţuţea). Adică, facem pe deştepţii. Că lumea a început cu noi şi cu noi se va sfârşi.
(Formula As nr. 1232, 8-15 Sept. 2016)