Biserica este depozitarul tradiției noastre și liantul românilor oriunde s-ar afla.
Biserica păstrează limba română vie printre străini și unește prin faptele credinței.
Un proaspăt exemplu, Centrul ortodox român misionar din Dublin, condus de părintele protopop Călin Florea.
Pe părintele Călin l-am cunoscut chiar la Centrul misionar „Sf. Ioan Botezătorul”, aflat în imediata vecinătate a unui castel vechi de opt secole, într-o zonă rezidențială a Dublinului.
Părintele Călin trăiește în Irlanda de aproape douăzeci de ani, timp în care a cunoscut feluriți români care au viețuit sau încă trăiesc în spațiul irlandez.
În biserica în care slujește, cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci”, deși puțin încăpătoare, se roagă duminica împreună cu sfinția sa peste o sută de suflete.
Românii țin la credința și identitatea lor, chiar dacă se află la 3.000 km de pămîntul în care s-au născut.
În Centrul „Sf. Ioan Botezătorul” românitatea este la ea acasă. Zeci de copilași învață și se joacă în limba română, există un „colț cultural” dedicat lui Nicolae Steinhardt, pînă și o „cameră tradițională” plină de motive și elemente pur românești.
A fost o bucurie să îi trec pragul ieri și să schimbăm cîteva vorbe.
Ceea ce am văzut la Centrul misionar ortodox din Dublin mi-a reconfirmat că românii nu sînt singuri, nici măcar în îndepărtata Irlandă.
Duminică binecuvîntată tuturor!
Rădăcinile noastre dacice, sınt sfinte rădăcini. Ele v-or mıntui Neamul Nostru.