Cînd eram mic, pentru orice supărare îmi găseam alinare în brațele mamei și pentru orice problemă căutam ajutor la tatăl meu. Nu le-am mulțumit niciodată îndeajuns pentru cum m-au crescut. Dar încerc să o fac de fiecare dată cînd îi vizitez.
De cînd am devenit adult, pentru orice necaz îmi găsesc mîngîierea la Maica Domnului și, la ceas de mare cumpănă, îmi pun nădejdea în Dumnezeu Tatăl. De aceea, măcar în marile posturi de peste an, dar nu numai atunci, încerc să le mulțumesc în mod special, printr-o vizită mai îndelungată acasă la Ei. Iar casa Lor este acolo unde sînt cinstiți după tradiție. Cum la biserica din parohie nu pot sta în slujbe cîteva zile, merg la cîte o mănăstire.
În acest post al Paștelui, plin de încercări ca de obicei, am ales Mănăstirea Paltin (Petru Vodă – Neamț). M-a însoțit fratele Sorin Lavric.
Maica stareță Iustina, maica secretar Fotini, părintele Ioan și părintele medic Alexie, cu întreaga obște, ne-au primit ca pe unii de-ai lor, cu bucurie și generozitate, cu sfaturi bune și un sănătos optimism, cu înțelegere și descoperiri duhovnicești.
Timp de cîteva zile, am uitat de griji și ne-am răsfățat sufletele cu slujbe dintre cele mai frumoase, de la Sfintele Liturghii și privegherile de noapte pînă la Sfîntul Maslu, care la mănăstire are o încărcătură specială.
Ne-am recules în cele cîteva chilii care se constituie într-un mic muzeu, în care există, pe lîngă obiectele unor mari români, care au suferit în temnițele comuniste, și cîteva racle cu sfinte moaște de la Aiud și Tg. Ocna, ale unor mucenici din timpul comunismului, și icoane izvorîtoare de mir.
Ne-am rugat la mormîntul părintelui Iustin Pârvu și cel al părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa, aflate la mănăstirea de călugări din apropiere, Petru Vodă. În acest ultim popas duhovnicesc, ne-am bucurat să-i întîlnim pe părintele stareț Hariton de la Petru Vodă, pe părintele Alexandru și părintele Chesarie. Cei doi mari duhovnici ai noștri mutați la cele veșnice, care ne unesc într-o frăție de nezdruncinat, ne-au prilejuit frumoase evocări.
În permanență am simțit asupra noastră privirea caldă a Maicii Domnului, însoțirea frățească a Fiului și purtarea de grijă a Tatălui. A fost ca și cum ne-am fi spălat zgura de pe inimi cu apă vie, ca o pregustare a Raiului.
Apoi am revenit în lume cu forțe proaspete, mai puternici și mai hotărîți pe drumul nostru, care este și al neamului românesc.