Rezultatul alegerilor prezidențiale este o aterizare forțată și dureroasă a mișcării suveraniste în realitate. Dar nu e timp de lamentări, ci de construcție.
Întâi, să conștientizăm cauzele înfrângerii suferite de candidatul suveranist, pentru a putea duce lupta mai departe cu sorți de izbândă.
Cel mai mare eșec al mișcării suveraniste a fost că nu a reușit să transforme patriotismul în tendință culturală. În vreme ce cultura antinațională a fost un program foarte bine implementat la nivelul societății, pentru că a fost vândută ca simbol al modernității de tip occidental, odată cu imaginea unui patriotism prăfuit, retrograd și aservit Estului.
De aici derivă și celelalte cauze importante: limitele structurale ale electoratului suveranist; credibilitatea redusă a exponenților mișcării; capacitatea slabă de a atrage voturi din afara nucleului dur; reacția majorității alegătorilor împotriva candidaților mișcării, percepuți ca extremiști.
La acestea se adaugă una decisivă: candidatul suveranist a mizat totul, orbește, pe victoria în alegeri și a neglijat fundamentul proiectului politic, adică alianța de partide și organizații civice prin care să își ducă la îndeplinire obiectivele.
De asemenea, partidul candidatului și-a dovedit incapacitatea de a gestiona politic proiectul suveranist, iar conducerea formațiunii plătește acum pentru decizia de a împiedica formarea unor structuri locale puternice, care ar fi fost capabile să controleze eficient lupta electorală în teritoriu.
Strategia deficitară a campaniei, accidentele de parcurs, greșelile neforțate și atitudinea inadecvată ale candidatului au avut și ele rolul lor.
Așa ne-am trezit astăzi cu ochii larg deschiși spre o perspectivă extrem de periculoasă pentru viitorul țării.
Opoziția este fragmentată și inexistentă din punct de vedere politic după ratarea singurului obiectiv pe care și l-a propus în ultimele cinci luni.
În Parlament s-a consolidat o coaliție montruoasă care va aduce la putere un guvern antinational.
Nimic bun nu avem de așteptat de la ”stabilitatea” menținută de rezultatul alegerilor de ieri.
Ce e de făcut?
Voi relua chiar de astăzi discuțiile pentru constituirea unui pol conservator în care să se regăsească toate partidele și organizațiile civice cu o doctrină conservatoare.
Elementul unificator se numește proiect de țară, adică viziunea pe un orizont care depășește speranța de viață a unei generații.
Am această viziune. O voi împărtăși și nu mă îndoiesc că ea îi va inspira și mobiliza pe toți conservatorii autentici.
Milioanele de români care au votat pentru cauza națională merită o platformă politică solidă și serioasă, care să le promoveze interesele în Parlament și care să ajungă la putere în cel mai scurt timp posibil.
Împreună, putem să oferim acestei părți a electoratului român platforma despre care vorbesc. Iar României, o șansă de a deveni ceea ce merită.
Proiectul suveranist a fost transformat intr-un cult al personalitatii, iar agresivitatea candidatului suveranist a dus la energizarea coalitiei pro-europene.
Vad constructia unui pol conservator ca fiind necesara, insa este imperativ ca fundatia acestei miscari conservatoare sa nu aiba in componenta ei persoanele ce au gestionat ultimele 2 luni de campanie electorala.
Asteptam cu mare interes orice desfasurare in aceasta directie. Va rugam sa ne tineti la curent.
Silviu Costachie si un grup de patrioti români
Stimate Domn,
Va felicit pentru verticalitatea deciziei de a parasi o formatiune care prin mesajul ei, prin intermediul lui GS a facut doar sa scindeze si mai mult societatea si natiunea.
Sensul suveranitatii – care de altfel se regaseste in primul articol al Constiutiei- a fost afectat de catre acea formatiune.
Spiritul nationalist a suferit, deasemenea, grave „accidentari” pierzandu-si sensul real. Sa fi nationalist presupune sa lupti pentru tara ta, sa sustii integritatea teritoriala, culturala si nationala. In acelasi timp sa integrezi statul- tara in uniuni ce-i pot aduce valoare si credibilitate.
in final, va doresc succes in creearea „noului” si sper ca o veti face cu intelepciune, asumare, echilibru si mai ales deschidere. E nevoie de un partid proaspat care sa resusciteze adevaratele valori si mai ales sa priveasca clar realitatea in care ne aflam. Un partid in care viitorii membrii sa-si regaseasca orientarea si parerile politicii pe care se simt si le gandesc.
O parere umila, cred, ca ar fi bine sa fiti foarte promt si categoric in ceea de priveste disocierea fata de formatiunile extremiste.
Analiza pe care ati prezentat-o identifică câteva probleme majore ale mișcării suveraniste din România, care au condus la înfrângerea din alegerile prezidențiale din 2025. Pentru a depăși această situație și a construi un viitor suveranist politic viabil, sunt necesare mai multe acțiuni strategice:
1. Reorganizarea mișcării suveraniste in Uniunea Romanilor Suveranisti -URS- o uniune democratica directa a tuturor românilor din țară și străinătate bazată pe participare individuală la guvernare si principii neo-suveraniste moderne convenite de comun acord de catre toți membrii suveranisti.
2.Reevaluarea ideii de suveranism și a strategiei de comunicare.
– Repozitionarea patriotismului: Trebuie demonstrat totdeauna că patriotismul nu este retrograd sau anti-occidental.
– Mesajul neo-suveranist trebuie asociat cu democratie directa, modernitate, meritocratie, sustenabilitate economică și culturală, nu doar cu nostalgia istorică sau rezistența anti-sistem.
– Cultură și educație: Este esențial să se investească în proiecte culturale, educaționale și media care să promoveze o identitate națională neo-suveranista pozitivă modernă, fără a cădea niciodata în xenofobie sau izolaționism. Accent pe educatia neo-suveranista a tineretului din țară și străinătate cu metode moderne online.
2. Consolidarea alianțelor politice și civice
– Coaliții mai largi: Mișcarea suveranistă trebuie să depășească izolarea și să atragă organizații cu viziuni similare suveranismului, dar cu un discurs mai specializat. Alianțe și acțiuni comune cu organizații de protecția mediului, protecția resurselor naturale, organizații de promovare a culturii și tradiției românești sunt lucruri necesare. Aceste organizatii sint in esența semi-suveraniste specializate pe un singur obiect de activitate.
– Structuri locale puternice URS: Dezvoltarea unei applicatii pe telefon si a unei rețele teritoriale URS solide este vitală pentru a câștiga susținere la nivel local și pentru a contrabalansa puterea partidelor traditionale antidemocratice in timp real.
3. Rebranding și credibilitate
– Noii reprezentanti publici ai URS vor trebui sa aibă imagini pozitive, necontroversate, fără derapaje etice sau verbale: Dacă exponenții mișcării sunt percepuți ca extremiști, suveranismul nu are nici o sansa de victorie. Este nevoie de alegerea democratica a reprezentantilor URS, dintre personalități inteligente, pregatite, capabile să atragă un electorat mult mai larg.
– Transparență și profesionalism: Eliminarea percepției de amatorism sau de oportunism prin proiecte politice bine structurate și comunicate clar, decise in mod democratic de toti membrii URS.
– Aplicarea democratiei directe in luarea tuturor deciiziilor de catre fiecare membru URS.
4. Strategie electorală realistă
– Obiective pe termen lung: În loc să se axeze doar pe victorii instantanee, URS ar trebui să lucreze la construirea unei baze electorale durabile prin stabilirea in mod democratic de obiective pe termen lung.
– Extinderea bazei de susținători: Atragerea de voturi din afara „nucleului suveranist” prin abordarea problemelor economice, sociale și de securitate care preocupă majoritatea românilor.
5. Opoziție activă și vigilență
– Monitorizarea și contracararea politicilor anti-naționale: Coaliția care a câștigat alegerile trebuie ținută sub observație critică, iar abuzurile sau deciziile dăunătoare trebuie denunțate sistematic.
– Unirea forțelor suveraniste: Fragmentarea face opoziția ineficientă. Este necesar un front comun (chiar temporar) împotriva măsurilor periculoase.
6. Pregătirea pentru următoarele alegeri
– Alegeri locale și parlamentare: O înfrângere prezidențială nu înseamnă sfârșitul luptei. Mai important este să se câștige teren în administrațiile locale și în Parlament.
Concluzie
Înfrângerea poate fi o oportunitate de reinvenție, transformare a suveranismului in neo-suveranism.
Mișcarea suveranistă are nevoie de o **redefinire strategică**, nu doar de lamentări. După analizarea slabiciunilor vom acționa sistematic, pentru a deveni o alternativă credibilă în viitor.
Fără panică, dar și fără întârziere.
Aștept cu mult interes ..de peste 35 de ani un partid conservator..puternic serios..cu lideri la care sa primeze credința și nu interesul material. Doamne ajuta
„neo-suveranism”, „semi-suveranism”…???!!!
Doamne Dumnezeule, ce facem, inventam terminologie intr-un domeniu fundamentat de Fr.Ratzel inca din anii ’70-’80 ai secolului 19?
Simtim nevoia sa reinventam roata?
Domnule Oprea, cu tot respectul si consideratia pentru sugestiile Dvs. (care vin din sufletul curat al unui om indragostit de România, asa cum sunteti Dvs.) insa vorbim discutii. De la teorie (oricat de frumoasa ar fi) pana la practica e distanta mare!
Nu vreau sa intru in nici o polemica cu nimeni, Doamne fereste!, dar trebuie sa intelegem ca avem nevoie de clarificari teoretice, ideologice, clare inainte de a schita proiecte politice viitoare. Fara o baza ideologica clara nici o miscare nationala nu are vre-o sansa reala in viata politica româneasca.
…si o mica remarca: acronimul URS nu ne avantajeaza deloc, dar absolut deloc. Imediat vor apare „binevoitori” care vor lega acest acronim de animalul care reprezinta Rusia sau vor amesteca literele ca sa le iasa USR. Nu vrem asa ceva. Mai multe detali putem discuta in privat, pe e-mail. Oricum, sunt bucuros sa descopar si alti camarazi care sunt interesati de soarta României, colegi de crez care iubesc acest popor si care sunt dispusi sa participe din tot sufletul la acest proiect. Va multumesc personal pentru acest lucru si va asigur de toata consideratia mea si aprecierea mea colegiala. Doamne ajuta!
Dacă acest popor care este surclasat de partidele politice Trădătoare, sau să le zicem prooccidentale, merită să se constituie într-o Mișcare sau partid al Romanilor care să aibă un cuvant de spus în parlament, reprezentativitate sinceră de oameni de caracter nu traseiști, fripturiști sau oportuniști. Dacă reușiți să coagulați în jurul lui Călin Georgescu personalități de onoare și cu carater integruu, poate vom avea în viitorii ani o șansă reală de opunere curentului globalist al Europei.