Într-o perioadă în care România se confruntă cu un declin demografic sever și cu o prăbușire a consumului de cultură scrisă, Guvernul condus de Ilie Bolojan a decis să aplice două măsuri care par desprinse dintr-un manual de autodistrugere națională: impozitarea mamelor aflate în concediu de creștere a copilului și majorarea TVA-ului pentru cărți, ziare și reviste.
Este greu de înțeles logica acestor decizii. Nu doar că ele nu aduc câștiguri semnificative la buget, dar lovesc exact în pilonii pe care orice stat responsabil și-i protejează cu sfințenie: familia tânără și cultura scrisă.
Taxarea mamelor – un semnal rece și cinic
Începând cu 1 septembrie 2025, mamele aflate în concediu de creștere a copilului vor fi obligate să plătească contribuții la sănătate (CASS) în cuantum de 10%, conform pachetului fiscal adoptat recent. Deși măsura a fost prezentată de autorități drept „o aliniere la principiul echității fiscale”, în realitate este un atac la una dintre cele mai vulnerabile categorii sociale: femeile care au ales să dea naștere și să-și crească copiii în România.
Într-o țară cu un declin demografic accelerat, a penaliza maternitatea echivalează cu a condamna națiunea la dispariție, încet, dar sigur.
Populația României a pierdut aproape patru milioane de locuitori în ultimele trei decenii, iar natalitatea a scăzut dramatic în acest răstimp. În 2023, s-au născut cu peste 20.000 de copii mai puțini decât în 2022. În loc să încurajeze familiile tinere, statul le pune noi obstacole financiare.
TVA mărit pentru cărți, ziare și reviste – o frână pusă culturii scrise
A doua măsură revoltătoare este creșterea TVA-ului pentru publicațiile tipărite, de la 5% la 9% în 2024, și mai apoi la 11% începând cu 2025. Poate părea o schimbare tehnică, dar implicațiile sunt profunde și dureroase.
România este deja la coada Europei în ceea ce privește consumul de carte. Potrivit studiului Barometrul de Consum Cultural realizat de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), aproape jumătate dintre locuitorii din mediul urban nu au citit nicio carte în ultimul an. Iar printul — presa scrisă, revistele culturale, cărțile tipărite — este în scădere continuă, sufocat de costuri și lipsa sprijinului.
În loc să subvenționeze cultura scrisă, statul o face și mai inaccesibilă. O carte va deveni mai scumpă pentru o populație deja sărăcită și lipsită de obiceiul lecturii. O revistă de specialitate, un ziar independent, o publicație culturală — toate vor fi împinse mai aproape de dispariție.
Aceasta nu este o simplă decizie fiscală. Este o alegere politică și culturală: aceea de a renunța la educație, reflecție și gândire critică.
Un model de guvernare cinică, fără viziune
Ilie Bolojan, liderul acestui pachet de măsuri, justifică reformele prin nevoia de a „lărgi baza de contribuabili” și de a face „România sustenabilă fiscal”. Dar un stat care își taxează mamele și își sugrumă cultura nu este sustenabil. Este doar (apparent) eficient contabil și profund lipsit de umanitate.
Nu există societate sănătoasă care să crească prin impunerea de poveri asupra celor care nasc și cresc copii. Nu există progres fără acces la cultură, presă și educație.
Ce putem face?
- Informare și reacție publică. E crucial ca opinia publică să înțeleagă gravitatea acestor măsuri.
2. Sprijinirea publicațiilor independente și a librăriilor. Cu cât mai mulți cititori susțin direct aceste instituții culturale, cu atât ele vor rezista mai bine.
3. Presiune civică și politică. Petiții, mesaje trimise parlamentarilor, proteste pașnice — toate pot conta.
România nu are cum să meargă mai departe dacă lovește exact în ce o ține în viață: mamele și cultura.
Nu este prea târziu să cerem retragerea acestor măsuri și să cerem un plan real pentru sprijinirea natalității și a lecturii. Nu putem asista nepăsători la cum guvernanții compromit viitorul națiunii noastre.