Uniunea Europeană trăiește un paradox rușinos: avem energie verde, dar nu o putem folosi. Rețelele electrice, vechi de peste 40 de ani în proporție de 40%, nu mai fac față noilor cerințe. Se pierd miliarde în energie regenerabilă nefolosită, în timp ce cetățenii suportă facturi tot mai mari.
Tranziția verde a fost construită pe ambiții politice, nu pe infrastructură. Se impun termene, interdicții și utopii, dar nu s-au modernizat „firele” prin care energia trebuie să ajungă la oameni. Până în 2030, sunt necesare 584 miliarde de euro în rețele. Întrebarea e simplă: avem voință sau continuăm cu iluzii?
Europa nu-și mai permite să ardă viitorul în numele unei tranziții prost gândite. E nevoie de realism, responsabilitate și investiții în ce contează cu adevărat.