Din anul 1993 pînă în 2020, cînd am intrat în Parlament, am slujit Biserica cu mijloace culturale, jurnalistice și civice. De atunci încoace o fac și cu instrumente politice.
Am scris mult la multe publicații creștine, între care „Credinţa ortodoxă”, „Lumea credinţei”, „Lumea monahilor” și „Sfinții ortodoxiei”.
Am creat și condus trei reviste creștine.
Am organizat sute de conferințe pe teme creștine și am conferențiat în cele mai multe dintre acestea, în toată țara și în Basarabia.
Am apărat poziția creștină în zeci de emisiuni la radio și televiziune.
Timp de 13 ani am publicat, în „Formula As”, cel puțin o dată la două săptămîni, cîte un articol despre temperatura ortodoxiei noastre.
Am cunoscut, în drumurile mele prin țară și străinătate, peste 1.000 de preoți români ortodocși, de parohie sau monahi, dintre care unii mă pomenesc mereu la Sfînta Liturghie. Cu ajutorul rugăciunilor sfințiilor lor îmi duc zilele.
În 2002 am fondat Asociația „Rost”, care s-a făcut remarcată pe frontul luptei dintre Bine și Rău în societatea românească. Revista omonimă este citată în teze de licențe și dizertații de masterat ale unor Facultăți de Teologie. În jurul ei s-au adunat mulți teologi și mireni cu viață duhovnicească exemplară. Multe personalități ale lumii românești fie s-au format, fie s-au afirmat în paginile revistei „Rost”.
Asociația „Rost” are și o editură, cu același nume, la care am publicat cărți extrem de necesare pentru memoria națională și pentru sănătatea noastră spirituală.
Tot sub egida acestei organizații funcționează, în București, un centru cultural și educațional pentru toate vîrstele, cu numele de „Casa cu Rost”, prin care se promovează modul de viață tradițional, adică axat pe valori perene și pe zestrea culturală a neamului românesc, dar și regăsirea echilibrului personal prin tehnici validate de știință. Centrul este coordonat de soția mea, Adela-Ioana, absolventă și de Teologie Ortodoxă.
Am fost factorul coagulant și fermentul unor alianțe de ONG-uri creștine, în care s-au regăsit zeci de astfel de organizații, ca Forul Ortodox Român (2008 – 2010) și Coaliția pentru Familie (2013 – 2018), în conducerea cărora am fost.
În aceste zbateri, m-am folosit sufletește și m-am îmbunătățit intelectual cu ajutorul unora dintre cei mai frumoși români, creștini autentici, care și-au dat proba credinței în temnițele comuniste și pe care Dumnezeu a rînduit să-i cunosc. Pe aceștia îi consider drept ziditori ai mei din punct de vedere creștin și național. Pe o parte dintre ei, care m-au onorat cu prietenia lor, îi găsiți în cartea mea „Cei 13 care m-au salvat”.
Nici cei 13, nici alții care mi-au urmărit traiectoria biografică ori s-au intersectat cu mine în diferite împrejurări nu s-au îndoit de credința mea și de faptul că m-am dedicat unei lucrări de apostolat creștin și național. Pînă azi, cînd o publicație pe internet, care ar trebui să-mi fie prietenă din toate motivele de mai sus, a publicat un text încîlcit, plin de interpretări eronate și de confuzii voite, avîndu-mă drept țintă și scoțîndu-mă drept eretic.
Sigur, motivul real este unul cît se poate de transparent politic, iar resortul intim o antipatie personală veche și poate un impuls extern site-ului cu pricina.
Cîtă vreme modelele mele sînt sfinții, martirii și eroii acestui neam, nimic nu mă poate atinge, pentru că pe ei nu i-au îndoit încercări incomparabil mai grele. Dar remarc încă o dată ”solidaritatea” de care dau dovadă unii frați creștini, cînd îi tulbură sentimente joase. N-ar scrie un rînd de bine, dar cînd au ocazia nici nu ratează vreo lovitură în capul aproapelui. Și o fac în numele apărării purității credinței. Ce mai, adevărați comisari ai ortodoxiei! La fel de drepți ca aceia care ne condamnă pe noi toți că sîntem prea ortodocși.
“Nu mor caii când vor câinii”
Fericiți cei cu mínima curată. Cele 7 biserici pe care le ai în Dumneata, le poţi deschide una cíte una. Cea mai PUTERNICĂ armă din lume, e Iubirea. Cu Iubirea dărîmi Iadul.