Declarația recentă a lui Ilie Bolojan potrivit căreia nu exclude un guvern minoritar fără PSD nu este un simplu exercițiu de comunicare politică.
Ea indică o realitate mai profundă, anume ruptura dintre reprezentarea electorală și exercitarea efectivă a puterii.
Formal, actuala guvernare se sprijină pe o majoritate parlamentară extinsă. În realitate însă, direcția statului este decisă de un nucleu restrâns de partide care controlează portofoliile strategice.
- PNL deține funcția de premier și ministere cu impact direct asupra ordinii interne și a bugetului public.
- USR gestionează domenii care definesc poziționarea României în plan extern, economic și militar.
Această concentrare a puterii ar fi discutabilă în orice context. Devine însă problematică atunci când este exercitată de formațiuni care au obținut cumulat aproximativ un sfert din voturile exprimate la alegeri, sub nivelul celui mai mare partid parlamentar.
Rezultatul este un dezechilibru structural. Cine câștigă alegerile nu guvernează, iar cine guvernează nu are susținerea majorității.
Un stat care funcționează astfel, este doar nu doar instabil politic, ci și vulnerabil.
Deciziile majore privind fiscalitatea, educația, securitatea, politica externă, ajung să fie luate fără mandate electoral solid, într-un climat de scădere continua a încrederii publice.
În lipsa unei ancorări clare în voința majorității, puterea executivă riscă să se transforme într-un mecanism autonom, tot mai puțin responsabil față de cetățeni.
De aici derivă întrebarea esențială la care încă nu răspunde nimeni: cine legitimează această guvernare. Cine conduce în realitate România?