Athosul nu poate fi povestit, ci doar trăit

Athosul nu poate fi povestit, ci doar trăit. Este un tărâm al minunilor cotidiene. Un spațiu al interferenței lumilor. De aici și de dincolo. O frumusețe care iradiază. Tonuri de albastru și verde. Pământ care mustește de sfințenie. Chipul lui Dumnezeu recompus din chipuri omenești. De monahi. Munte coborât în mare. Soare tăinuit de nori. Bucurie în nevoință. Pace desăvârșită. Speranță împlinită. Scară către Cer cu trepte de rugăciune. Binecuvântarea Maicii Domnului la fiece pas. Firesc în grădina Ei. Pregustare a Raiului.

Un glas m-a chemat iarăși în Sfântul Munte, în ceas de grea cumpănă pentru mine și pentru țară. L-am ascultat fără ezitare. Și am întâlnit sfinți. În carne și oase, iar pe unii numai în duh. Iar ei mi-au limpezit mintea și mi-au despovărat inima.

Mi-au adus aminte de alți sfinți, ai închisorilor comuniste, care mi-au deschis calea către Adevăr, care m-a adus și la Athos. Sfinți cărora le datorez salvarea mea.

Sfinții alături de care am petrecut în aceste zile m-au întărit în convingerea că orice facem trebuie să fie întru Adevăr. Altfel nu e în voia Domnului.

Lupta mea va fi la fel de grea pe mai departe, dar știu că nu o voi duce singur. Iar Adevărul va birui!

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!