Așa cum am anunțat încă de ieri, în fiecare zi din această săptămână voi propune public câte o temă de importanță majoră pentru societatea românească, pe care nici candidații și nici media nu o supun dezbaterii.
Astăzi vreau să vă supun atenției starea deplorabilă în care a fost adusă mass-media românească și suprimarea sistematică a libertății de exprimare.
Este absurd și degradant să vorbim despre democrație într-o țară în care ziarele, televiziunile, siteurile și radiourile sunt preponderent subvenționate din bugetele de publicitate ale partidelor și din stipendii guvernamentale.
Românii care cred că se informează de la televizor sau de pe internet nu sunt altceva decât victimele unei propagande radicalizate, mincinoase și extrem de agresive.
Nu puteam găsi un exemplu mai potrivit care să ilustreze promiscuitatea în care se zbate media românească decât așa-zisa primă dezbatere electorală organizată aseară pe un post de televiziune.
Farsa televizată s-a dovedit un fiasco, de la selecția invitaților și până la formatul absolut ridicol, care nu a lămurit niciuna dintre temele majore de actualitate și nu a răspuns la întrebările alegătorilor.
Întrebările previzibile și corecte politic adresate de realizatori, răspunsurile și jocul actoricesc oferite de cei trei participanți au lăsat impresia unei emisiuni pline de cuvinte și goale de conținut.
Dezbaterea de aseară nu este nicidecum un incident izolat.
Dispariția jurnalismului adevărat și incisiv este consecința unei politici oficiale, lansate în urmă cu mulți ani și tot mai pronunțate în ultima perioadă.
Sloganul lansat de CNA – ˝Informați-vă din surse oficiale˝ – este în egală măsură un avertisment pentru ziariștii care mișcă în front și pentru românii care îndrăznesc să consulte surse alternative.
Am cerut public eliminarea sistemului de teleshoping politic prin care partidele își cumpără spațiu publicitar nemarcat în emisiuni de știri, talkshow-uri și în paginile site-urilor de media.
Am cerut public instituirea obligației de a opta între statutul de jurnalist și cel de agent publicitar pentru partide și politicieni.
Am solicitat în numeroase rânduri dezincriminarea delictului de opinie și abrogarea legilor care cenzurează Cultura și Istoria României.
Nu am auzit nicio poziție clară din partea candidaților la Președinție, deși atribuția șefului Statului este să vegheze la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice.
Acestea ar fi fost câteva dintre întrebările pe care jurnaliștii adevărați ar fi avut obligația să le pună în primul rând într-o dezbatere de o asemenea importanță, dacă nu s-ar fi simțit obligați să se încoloneze în spatele conducerii de partid și de stat.
Câinele de pază al democrației stă astăzi cuminte (cu excepții notabile), lângă cizma stăpânului care a știut să îl domesticească.