Am avut dictatură, lovitură de stat peste o revoluție, mineriade, jaf național, trădări în lanț, cea mai mare migrație din Europa și o tranziție lungă de peste 30 de ani, care se încheie în aceste zile și care, în loc să ducă spre libertate, prosperitate și normalitate, se înfundă într-o nouă dictatură. Se închide cercul.
Am fugit, pe drept cuvînt, de sărăcie și, ca stat, am pierdut și ce aveam, iar ca persoane ne-am pierdut familiile și pe noi înșine.
Am fugit de controlul persoanei și ne îndreptăm spre ceva ce nici comunismul cel mai crîncen nu visa: permis de existență.
Am fugit de propaganda mincinoasă, „învățămînt politic”, discriminare pe motive politice etc. și am nimerit peste „corectitudinea politică”, expresia celui mai al dracului marxism.
Am avut o speranță, în Vest, iar aceasta ne-a fost ucisă.
Lumea de ieri era parțial liberă, parțial prosperă, parțial normală.
Lumea de mîine este pe cale să devină integral una de sclavi, la cheremul unor „elite” plutocratice, nealese și neconfirmate de nimeni, dar impuse la comandă prin aceleași vechi metode: teroare și promisiunea unei siguranțe iluzorii și a unui bine îndepărtat, care nu va veni nicicînd.
Să nu fie! Dar pentru asta, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu și să ne mișcăm. Să ieșim din propria comoditate, din frică și din ignoranță. Să ieșim în stradă masiv. Să ne apărăm drepturile și libertățile. Să-i spulberăm de la putere pe cei care abuzează de puterea pe care noi le-am dat-o prin vot, de frică, din comoditate sau din ignoranță.