Astăzi facem un prim demers public de restituire a istoriei naționale prin comemorarea publică a unui eveniment tragic, petrecut în urmă cu 105 ani: Atentatul de la Senatul României.
Pentru generația de azi, evenimentul este complet necunoscut, deși vorbim despre un act terorist care a îndoliat România și a șocat profund întreaga societate din perioada interbelică.
Povestea Atentatului de la Senat este una dintre paginile cenzurate din Istoria Națională, ștearsă discret din memoria colectivă din cauza identității celor care au pus la cale atacul.
Faptele s-au petrecut pe data de 8 decembrie 1920, în sala de ședințe a Senatului României, situat la vremea respectivă într-o locație din actuala Piață a Națiunilor Unite.
Un grup de agenți bolșevici a instalat și a detonat o bombă cu ceas în zona prezidiului Senatului, provocând moartea și rănirea gravă a unor oameni politici prezenți la ședință.
În urma exploziei și-au pierdut viața ministrul Justiției, Dimitrie Greceanu, și senatorii Demetriu Radu și Spirea Gheorghiu.
Președintele Senatului, Constantin Coandă, episcopul ortodox Nifon Nicolescu și episcopul ortodox Roman Ciorogariu au fost grav răniți.
Atentatorii Max Goldstein, Saul Osias și Leon Lichtblau făceau parte dintr-un grup de anarhiști cu vederi comuniste condus de Abraham Grinstein.
Aceștia urmăreau destabilizarea situației politice din țară și instalarea unui regim bolșevic după răsturnarea monarhiei.
O eroare de planificare și o schimbare întâmplătoare de program au făcut ca bomba artizanală instalată de Max Goldstein să nu facă mai multe victime, iar principalul politician vizat, poetul Octavian Goga, să scape cu viață.
Atentatul de la Senat este o tragedie pe care nu avem voie să o uităm sau să o ignorăm.
Povestea grupului de anarhiști fanatici, care a răspândit teroarea în inima României Mari, pentru a instaura o clipă mai devreme un regim criminal de ocupație, este o pildă importantă pentru generațiile următoare.
Max Goldstein, Saul Osias și Leon Lichtblau își merită locul în galeria infamă a adversarilor care au luptat pentru a submina suveranitatea și independența României.
Istoria cenzurată este una dintre cele mai perfide și periculoase forme de îndoctrinare.
O națiune care acceptă umil rescrierea selectivă a propriului trecutul nu este capabilă să își făurească un viitor demn și nu poate pretinde respectul comunității internaționale.