Viaţa la un click distanţă

Deschideţi larg fereastra şi trageţi adânc aer în piept. Puneţi de-o cafea şi, în treacăt, deschideţi televizorul pentru ştirile dimineţii. Până să vă îmbrăcaţi, daţi câteva telefoane, ca să economisiţi timp. Apoi vă grăbiţi către maşină, căci traficul se anunţă infernal, iar sarcinile de ser­viciu v-au umplut deja căsuţa de e-mail… Gesturi ale unei rutine zilnice, pe care le facem pe jumătate absenţi. Toate în­soţite de tehnologie. Tehnologia noastră cea de toate zilele…

Nimic de zis, este bună, ne oferă con­fort, acces rapid la comunicare şi informare, dar e şi dăunătoare, deoarece creează dependenţă. Omul modern a devenit sclavul bunurilor sale. Nu mai ştie să facă lucruri elementare, care i-ar putea asigura, totuşi, supravieţuirea. Bunăoară, câţi dintre noi am reuşi să aprin­dem un foc fără chibrituri sau brichetă, să ne orien­tăm în spaţiu şi timp fără busolă şi ceas, să ne procurăm hrană şi apă, într-un pustiu necunoscut, să ne construim un adăpost fără unelte? Ba şi mai rău! Câţi n-am avea un sentiment de nesiguranţă, dacă am uita telefonul acasă? Câţi mai avem răbdare să căutăm un cuvânt, o definiţie sau o informaţie, într-un dicţionar sau o enciclopedie tipărite? Sunt mai la îndemână motoarele de căutare pe internet. De aceea, nici nu ne mai forţăm memoria să reţină nimic. Avem totul la un click distanţă. Problema va apărea când nu vom mai avea acces la tehnologie. Însă cine gândeşte atât de departe?

Utilitatea tehnologiei ne atrofiază abilităţile naturale, iar capacitatea ei de a ne distra este egală cu aceea de a ne sustrage total realităţii. Îndeosebi abuzul de internet ne răpeşte familiei, prietenilor, ba şi nouă înşine. Pe mă­sură ce creşte nivelul de dependenţă, confuzia dintre rea­litate şi spaţiul virtual se măreşte, mentalitatea şi com­porta­mentele se schimbă, identitatea se pierde, iar pu­te­rea noastră de a ne controla dispare. E ca şi cum am visa, am şti că visăm, dar nu am vrea să ne mai trezim. Milioane de oameni sunt deja diagnosticaţi ca dependenţi de internet. Ceea ce face din ei inşi leneşi, izolaţi, ne­răbdători, neatenţi, veşnic obosiţi, dezinteresaţi de pro­pria sănătate şi nefericiţi.

Orice utilizator de tehnolo­gie a informaţiilor – cu toate facilităţile aferente – poate deveni dependent. Cu toţii, dependenţi sau consumatori moderaţi, suntem supuşi riscului de a fi manipulaţi. Obi­ceiurile, gusturile, opiniile, preocupările, datele noas­tre personale sunt la vedere şi, de aceea, stocate, analizate, indexate şi, finalmente, folosite pentru a ne transforma în clienţi sau în masă de manevră. Ni se sugerează ce să îm­brăcăm, ce să mâncăm, ce muzică să ascultăm, ce locuri să vizităm şi… ce să votăm.

Scandalul „Cambridge Analytica” a ridicat numai puţin cortina. Compania americană a obţinut şi folosit în scopuri politice datele a peste 50 de milioane de utili­zatori Facebook! Dar Facebook are peste două miliarde de utilizatori. Alte miliarde sunt conectate la alte reţele sociale sau furnizori de servicii online: Twitter, Google, Instagram, Yahoo, Youtube etc. Şi nimeni nu poate ga­ranta cu adevărat securitatea datelor personale.

De curând, gigantul Yahoo a început să solicite acor­dul utilizatorilor pentru a le citi mesajele private, cu pre­textul că asta îl va ajuta să-şi personalizeze funcţiile şi serviciile oferite. Probabil că e numai o acoperire le­gală, căci şi până acum puteau vedea tot ce facem, pe con­tul nostru. Totodată, Yahoo avertizează că infor­maţiile, alt­minteri confidenţiale, vor putea fi împărţite cu alte enti­tăţi, în scopuri comerciale.

Desigur, există remedii şi mijloace de apărare faţă de adicţia de tehnologie şi de internet. Dar orice efort va fi o victorie personală şi-atât. Masele de oameni vor adera definitiv la viaţa virtuală. Din păcate, generaţii întregi se nasc, deja, cu „libertatea” de a o prefera vieţii reale.

(Fomula As, nr. 1313 din 26 Apr. – 3 Mai 2018)