Subiectul dialogului de azi dintre Sorin Lavric și mine este unul pe cît de grav și de dificil de înțeles, pe atît de înfricoșător pentru mulți: moartea.
E un subiect bun într-un moment de bilanț și de fixare a unor noi obiective, așa cum este finalul de an.
Există moartea?
Gîndul sfîrșitului implacabil ne face mai buni sau mai răi? Este acest gînd o exigență de natură să ne facă să ne trăim viețile la o altă intensitate?
Ce rost are viața, dacă finalul este cert?
Noi, creștinii, știm că sîntem nemuritori cu sufletul, dar cît de conștienți sîntem că de noi depinde dacă moartea va fi o izbăvire sau o condamnare?
Ce lași aici și ce iei cu tine dincolo de pragul morții?
Cum eviți moartea în politică?
Iată cîteva dintre întrebările la care am încercat să ne răspundem.