Sînt oameni care lasă urme de lumină în viețile celor care îi întîlnesc.
Sînt oameni care prin dragostea lor vindecă orice vînătaie de pe suflet.
Sînt oameni care jertfesc fără nici o ezitare pentru aproapele.
Sînt oameni care te ridică în cunoaștere fără să o facă pe profesorii.
Sînt oameni care ctitoresc o lume cu un cuvînt.
Un om care era capabil de toate a este a fost profesorul Marcel Petrișor (1930 – 2021), fost deținut politic în timpul comunismului, scriitor, fost lider al Federației Foștilor Deținuți Politici și Luptători Anticomuniști, fost președinte al Asociației „Rost”, mentor al meu și prieten drag vreme de peste două decenii.
Astăzi l-am pomenit la doi ani de la mutarea la cele veșnice, la Ocișor (Hunedoara), în satul lui natal, unde a ridicat o biserică și a contribuit decisiv la restaurarea unei biserici vechi.
Sînt sigur că sufletul lui s-a bucurat și parcă îl văd zîmbind șăgalnic, văzîndu-ne adunați la Ocișor pe mulți dintre ucenicii lui.
Dumnezeu să-l odihnească alături de drepții Lui!