În plină isterie electorală, România mai primește o urecheală publică din partea unui grup de diplomați americani.
Scrisoarea celor șapte foști ambasadori ai SUA în România, prin care aceștia își exprimă îngrijorarea cu privire la opțiunile de vot în finala prezidențială, este un gest de sfidare fără precedent la adresa statului român și a cetățenilor săi.
Nici melancolia legată de perioadele când au servit în calitate de ambasadori și nici eventualele legături de suflet sau de afaceri pe care le-au cultivat la București nu le dau dreptul unor diplomați să se transforme în agenți electorali.
Bucuria decerebrată cu care partizanii unuia dintre candidați au primit mesajul celor șapte ambasadori este imaginea cea mai fidelă a promiscuității în care se zbate clasa politică din România.
Am spus de nenumărate ori că suntem în fața unui pericol imens și avem de făcut o alegere absolut imposibilă. Din multe motive, oricare ar fi numele următorului președinte, acesta nu va fi capabil să gestioneze dezastrul în care am ajuns. Dar indiferent de situație, nu putem aștepta și nici accepta o soluție sprijinită de factorul extern.
Dacă șapte foști ambasadori ai SUA și-au abandonat de bună voie statutul de diplomați imparțiali, președintele interimar al României avea obligația legală de a le atrage atenția și de a-i readuce la statutul lor.
Dacă nu a făcut-o, este fie din lașitate, fie din calcul politic greșit. Gestul ambasadorilor nu e de natură să ajute candidatul pe care îl susține și președintele interimar, ci, dimpotrivă, îi va dăuna acestuia.
Națiunea română a supraviețuit când a fost împărțită în mai multe provincii, când a fost sub ocupație și când a avut de înfruntat cele mai cumplite greutăți ale istoriei, dar nu a dispărut pentru că nu și-a pierdut niciodată demnitatea!