Când îndoiala ne apasă sufletul și întrebările ne copleșesc mintea, Dumnezeu nu ne ceartă, ci vine spre noi cu iubire.
În Duminica Tomii învățăm cum Mântuitorul Hristos Se lasă găsit de cel care caută cu sinceritate, chiar și atunci când inima se zbate între credință și necredință.
Așa cum Toma a atins rănile Mântuitorului și a rostit cu lacrimi: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”, și noi suntem chemați să credem în iubirea Lui, dincolo de cuvinte, dincolo de frici, dincolo de îndoieli.
Credința adevărată nu este lipsa întrebărilor, ci puterea de a-L recunoaște pe Dumnezeu atunci când El ne iese în cale. Iar bucuria Învierii nu se termină odată cu Paștele – ea înflorește în fiecare inimă care îndrăznește să spună: ”Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!”