A fost o duminică întunecată, cea mai sângeroasă zi a Revoluției de la Timișoara. 62 de oameni și-au pierdut viața, iar peste 180 au fost răniți. Erau tineri, bătrâni, femei și bărbați, oameni nevinovați care au avut curajul să strige pentru o Românie liberă, pentru demnitate, pentru adevăr. Au fost gloanțe împotriva visului de libertate.
Ordinele criminale, venite de la București, au trimis în stradă forțele represive: soldați înarmați, transportoare blindate și tancuri. Sub ploaia de foc și de moarte, zeci de suflete au fost secerate, iar bulevardele Timișoarei au devenit martorele unei crime istorice.
Românii au plătit un preț cumplit pentru a avea astăzi libertate. Această dramă nu este doar simplă lecție a trecutului, ci și un testament pentru prezent și viitor. Jertfa înaintașilor noștri nu trebuie îngropată, uitată sau minimalizată.
17 decembrie 1989 ne-a învățat un adevăr dureros: libertatea s- câștigat cu sacrificiu. Iar sângele vărsat atunci nu trebuie să fi curs în zadar.
E datoria noastră să păstrăm vie memoria celor care au murit pentru ca noi să putem astăzi respira, gândi și vorbi liberi. O națiune care își uită eroii este una sortită să își piardă identitatea. Să ne amintim de ei, să le cinstim numele și să nu uităm niciodată ce au făcut pentru noi.
17 decembrie este un legământ. Un legământ de neuitare, de respect și de neîncetată prețuire pentru cei care au înfruntat totul pentru libertate.
Sus inimile!!