Kovesi, procurorul-șef care a știut pe cine să nu deranjeze

Laura Codruța Kovesi a plecat de la șefia Parchetului European. Șapte ani la Luxemburg, alți doisprezece în fruntea parchetelor din România. Presa face bilanțul scandalurilor. Eu fac analiza unui tipar: o justiție nemiloasă cu oamenii obișnuiți și cu adversarii incomozi, dar ciudat de îngăduitoare cu cei cu adevărat puternici. De la Ion Iliescu pînă la Ursula von der Leyen.

Din 1 noiembrie, Parchetul European are un nou șef, procurorul german Andrés Ritter.

Laura Codruța Kovesi a încheiat astfel aproape douăzeci de ani petrecuți în vîrful acuzării publice: procuror general al României între 2006 și 2012, șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA) între 2013 și 2018, procuror-șef european din 2019.

Presa a făcut inventarul marilor scandaluri prin care a trecut. Lista e lungă. Pe mine nu mă interesează însă inventarul. Mă interesează tiparul.

Iar tiparul e acesta: Kovesi a lovit fără milă acolo unde nputea fi contrată și a ezitat exact acolo unde ar fi trebuit să lovească.

Iliescu, primul care a scăpat

În iunie 2007, procurorul militar Dan Voinea l-a pus sub urmărire penală pe Ion Iliescu pentru patru morți din Mineriada din iunie 1990.

În decembrie 2007, procurorul general Laura Codruța Kovesi a admis plîngerea lui Iliescu și a anulat dosarul. Vicii de procedură, a spus ea. Nu o clasare, dar suficient ca să nu se dea nici un verdict în timpul vieții fostului președinte al statului.

Dosarul s-a întors de unde plecase.

Au urmat, cît timp ea a condus Parchetul General, alte soluții de neîncepere a urmăririi penale și clasări în dosarele legate de Iliescu.

A fost nevoie ca Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) să condamne România de două ori, în 2011 și în 2014, ca anchetele să fie redeschise.

Ion Iliescu a murit la 5 august 2025. Necondamnat.

Pentru morții din iunie 1990, justiția română a avut la dispoziție treizeci și cinci de ani. N-au fost de ajuns.

Miniștrii făcuți scăpați

Dosarul Microsoft a fost vîndut publicului drept ancheta deceniului. Licențe cumpărate de stat, miniștri implicați, milioane de euro sifonate.

În februarie 2018, DNA a clasat dosarele a șapte foști miniștri. Pentru șase dintre ei, faptele se prescriseseră.

Procurorul de caz, Mihaiela Moraru Iorga, a declarat că problema prescripției fusese discutată cu Kovesi încă din 2014.

Kovesi a recunoscut că DNA a greșit. Și a refuzat să demisioneze.

Un primar de comună n-ar fi primit niciodată atîta îngăduință de la DNA.

Oamenii obișnuiți, în cătușe

În aceiași ani, DNA-ul condus de Kovesi a făcut din cătușe un spectacol de televiziune. Oameni aduși în fața camerelor înainte de orice sentință. Arestări preventive de luni de zile. Cariere, familii și reputații făcute țăndări.

Apoi, după ani de procese, mulți dintre ei au auzit în sala de judecată formula „fapta nu există”.

Nu „probe insuficiente”. Nu „prescripție”. Fapta nu există. Adică statul a ținut un om după gratii pentru ceva ce nu s-a întîmplat.

Numai în mai 2018, într-o singură lună, au fost achitați în dosare DNA Victor Ponta și Dan Șova, fostul judecător constituțional Toni Greblă și președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.

Apărătorii doamnei Kovesi vor spune că rata achitărilor a fost de doar 10%. Că între 2013 și 2018 DNA a trimis în judecată 68 de demnitari, dintre care 37 au fost condamnați definitiv.

Foarte bine. Dar un procent nu are chip. Fiecare punct din acel procent înseamnă oameni cărora statul le-a furat ani din viață.

Cîți procurori au răspuns pentru asta? Practic nici unul. Pînă și șeful DNA Ploiești și procurorul acuzat că smulgea denunțuri prin presiuni au fost achitați definitiv, în 2024.

Justiția pe „cîmpul tactic”

Toate acestea s-au petrecut sub umbrela unui protocol secret, semnat în 2009 între Parchetul General și Serviciul Român de Informații (SRI).

Generalul SRI Dumitru Dumbravă numea instanțele „cîmp tactic”. Tot el a declarat, în 2017, în fața unei comisii parlamentare, că se întîlnea des cu Kovesi.

În ianuarie 2019, Curtea Constituțională a stabilit că protocolul din 2009 era neconstituțional. Kovesi spusese că l-ar semna din nou.

Quis custodiet ipsos custodes? Cine îi păzește pe paznici? Romanii și-au pus întrebarea acum două mii de ani. România nu i-a găsit răspuns nici azi.

Ursula, ultima care a scăpat

Apoi Kovesi a plecat la Luxemburg. Și a urmat același tipar.

În plină pandemie, Comisia Europeană a cumpărat de la Pfizer pînă la 1,8 miliarde de doze de vaccin. Contractul a fost negociat personal de Ursula von der Leyen, prin mesaje schimbate cu directorul Pfizer, Albert Bourla. Mesaje pe care președintele Comisiei a refuzat să le facă publice.

Parchetul European (EPPO) a anunțat că anchetează achiziția încă din 2022. În 2024 a preluat și dosarul deschis de justiția belgiană.

Ce s-a întîmplat de atunci? Potrivit Politico, Ursula von der Leyen nu a fost audiată personal nici măcar o dată. Nici o acuzație nu a fost formulată.

Aceeași procuroare sub conducerea căreia DNA aducea oameni în cătușe în fața camerelor n-a găsit, în patru ani, o zi în care s-o cheme la audieri pe șefa Comisiei Europene.

Abia la plecare, doamna Kovesi a descoperit presiunile de la Bruxelles. „La Bruxelles nimeni nu te aude țipînd”, s-a plîns ea într-un interviu pentru Politico.

Eu sînt la Bruxelles. N-am auzit-o țipînd. Nici cînd Comisia refuza să predea mesajele, nici cînd ancheta se tîra din an în an.

Ce urmează

Kovesi a plecat. Dosarul Pfizer a rămas.

Îi voi cere noului procuror-șef european, Andrés Ritter, să spună public în ce stadiu se află ancheta și de ce, după patru ani, Ursula von der Leyen nu a fost audiată.

În România, cer ca statul să facă, în sfîrșit, bilanțul pe care nu l-a făcut nimeni: cîți oameni au fost ținuți în arest preventiv și apoi achitați pentru că „fapta nu există”, cît au plătit contribuabilii în despăgubiri și cîți procurori au răspuns pentru asta.

Justiția care cruță puternicii și zdrobește oamenii obișnuiți nu e justiție.

 

Lasă un comentariu