Niculescu ne anunță instituirea cenzurii, jurînd că nu e cenzură.
La învestire, premierul a promis un Fond Național pentru Reziliență Informațională. Bani de la guvern pentru „verificarea faptelor” și pentru presă. Plus un mecanism împotriva manipulărilor.
„Fără nici o atribuție de cenzură”, a ținut el să precizeze.
Constituția României spune limpede: cenzura de orice fel este interzisă.
Cînd simți nevoia să juri că nu faci un lucru interzis, toată lumea înțelege ce urmează.
Gîndiți-vă cum va funcționa.
Statul plătește niște oameni să decidă ce e adevărat.
Statul plătește presa care să repete ce e adevărat. Iar ce spuneți dumneavoastră și nu le convine devine dezinformare.
Presă independentă plătită de guvern. Așa ceva nu există.
Și nu e nici măcar ideea lui. E copiată după Bruxelles. Același vocabular. Același plan, de a cumpăra presa. Aceleași jurăminte că nu e cenzură.
Dacă vrei să combați minciuna, spui adevărul. Atît.
Unicul antidot la dezinformare este informarea.
Dar pentru asta îți trebuie credibilitate.
Țara e în datorii pînă peste cap, iar guvernul își face încă o instituție, finanțată special și care are un buget separat pentru presa care să-i cînte osanale și să linșeze opoziția.
Am mai trăit asta. Nici cenzura comunistă nu-și spunea pe nume.
Culmea este că un asemenea aparat de folosință totalitară este făcut de un fost jurnalist.