Astăzi, Parlamentul a învestit guvernul condus de Luca Niculescu. Cu 280 de voturi în favoarea lui. Exact cîte au fost și pentru demiterea guvernului Bolojan.
Așadar, Ilie Bolojan pleacă, în sfîrșit, de la Palatul Victoria.
Mă bucur. Dar nu mă amăgesc.
E bine că s-a încheiat cea mai lungă criză politică prin care a trecut România în ultimii 36 de ani. Dar e rău că nu se schimbă nimic. PSD garantează asta prin propriul trecut.
Să începem cu cel care pleacă, pentru că lasă în urmă un palmares greu de egalat.
169 de zile cu un guvern demis la Palatul Victoria. Recordul anterior era de 71 de zile, Guvernul Boc, în 2009.
177 de zile de interimat pentru miniștrii care i-au înlocuit pe cei ai PSD. Constituția permite cel mult 45.
47 de avize negative de la Consiliul Legislativ, toate pentru depășirea competențelor unui guvern demis. Adică cel puțin tot atîtea hotărîri de Guvern date în afara Constituției. Justiția l-a sancționat doar parțial.
Un guvern demis a continuat să guverneze ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Cu girul președintelui Nicușor Dan.
Între doi premieri desemnați, Veștea și Mureșan, au trecut 95 de zile. Patru premieri desemnați într-o singură criză.
Fabius Cunctator a salvat Roma amînînd. Nicușor Dan doar a amînat.
Iar pentru români, bilanțul înseamnă: TVA de 21%, inflație de 6,61%, taxe și impozite de tot felul crescute, firme falimentate sau intrate în insolvență, șomaj în creștere, costul cu energia și combustibilii mărite, prețuri la alimente mai mari și o viață mai grea.
Acestea sînt limitele unui primar de provincie care s-a crezut om de stat. Al doilea mare rateu după Iohannis, alt primar de municipiu reședință de județ căruia i-a căzut pe ochi pălăria prea mare de șef de stat.
Astăzi, la tribună, Bolojan nu și-a recunoscut nici o vină. „Nu există nicio grea moștenire. Bugetul este stabilizat.” A admis doar că românii „au plătit un preț”. Corect. Ei l-au plătit, nu el. I fără să se rezolve nimic.
Apoi a dat un „vot de necesitate” unui guvern despre care a spus, în aceeași respirație: „Nu aveți nicio șansă, domnule Luca Niculescu, să rezolvați problemele structurale.”
Partidul Național Liberal (PNL) a ținut țara blocată cinci luni ca să ajungă să voteze, fără să creadă în el, un guvern PSD – pe care altminteri l-a refuzat în tot acest timp.
Sorin Grindeanu a vorbit apoi în numele Partidului Social Democrat (PSD), partidul care preia de azi aproape tot guvernul. Nu a vorbit despre ce va face. A continuat să acuze, trasînd direcția noii ”guvernări”: se vor plînge de greaua moștenire, pentru a justifica de ce nu fac nimic.
„Nu vom administra eșecul Guvernului Bolojan, îl vom expune public din prima zi” – a săpus el.
PSD guvernează, dar vorbește ca opoziția. Le-a reamintit liberalilor că PSD le-a fost „Cruce Roșie” și le-a urat condoleanțe celor de la USR.
Sorin Grindeanu știe cum se termină guvernele PSD. Pe al lui l-a dărîmat, în 2017, chiar propriul partid.
Între ei doi a stat Luca Niculescu, premierul „independent”.
Independent, dar le-a mulțumit celor de la PSD pentru asumarea guvernării. Și avea de ce. 12 din cei 18 membri ai Cabinetului sînt ai PSD.
Promisiunile făcute de el sînt foarte generoase, că nu-l costă nimic.
Vestea bună: pensiile vor fi indexate din 2027. Vestea rea: „în limitele traiectoriei deficitului”. Adică cît ne lasă agențiile de rating.
Vestea bună: vin aproape 6.000 de megawați noi în sistem. Vestea rea: nimeni nu ne-a spus cu cît scade factura.
Vestea bună: statul promite să taie „mai întîi” de la el. Vestea rea: „mai întîi” nu înseamnă „numai”. Am mai auzit asta înainte de TVA-ul de 21%.
Vestea bună: avem un premier care a fost jurnalist. Vestea rea: vrea un mecanism guvernamental împotriva „manipulărilor” și un fond public din care guvernul să plătească presa.
Vestea bună: guvernul vorbește mult despre Republica Moldova. Vestea rea: cuvîntul Unire nu a încăput în discurs.
Puse una lîngă alta, cele trei discursuri spun același lucru.
Toți trei promit același deficit. Aceeași supunere necondiționată față de politicile emanate de la Bruxelles și de la agențiile de rating. Aceeași lipsă de bani.
Nu se ceartă pe direcție. Direcția e aceeași. Se ceartă pe cine va lua vina cînd banii nu vor ajunge.
Criza politică se încheie astăzi doar pe hîrtie.
De mîine, toate partidele parlamentare, cu excepția PSD, vor fi în opoziție.
PNL s-a declarat în opoziție și a promis că nu depune moțiune de cenzură pînă la bugetul pe 2027. Adică pentru cel mult șase luni.
Fiecare lege, fiecare ordonanță, fiecare rectificare va trebui cumpărată vot cu vot. Guvernul Niculescu poate fi blocat oricînd vor cei care l-au votat azi „din necesitate”.
Altă veste bună: începe căderea în irelevanță a PNL și USR, pînă la dispariția din Parlament.
Altă veste rea: celelalte partide sînt parte a problemei, nu a soluției.
Căci adevărata lecție a acestor 169 de zile nu ține de un partid sau de un premier. Ține de Constituție.
Pentru prima dată din 1991, au fost întrunite condițiile pentru dizolvarea Parlamentului. Nimeni n-a vrut să le folosească.
De la 11 iunie, cînd a expirat interimatul miniștrilor, Curtea Constituțională trebuia sesizată aproape zilnic. Nu a sesizat-o nimeni. Nici Puterea, nici opoziția.
Niciunul dintre mecanismele prin care Constituția ar trebui să se apere singură nu a funcționat. Nu pentru că nu există. Ci pentru că nimeni nu a avut interes să le pornească.
Constituția n-a fost încălcată de un singur partid. A fost încălcată de toate, cu acordul tuturor.
De aceea, nimic nu se va schimba fundamental doar prin înlocuirea premierului.
Statul trebuie refondat. Constituțional, pentru că această criză i-a arătat limitele. Instituțional, pentru că instituțiile care trebuiau să tragă frîna au tăcut. Administrativ, pentru că un aparat care a funcționat cinci luni în afara legii, fără să se oprească, nu servește națiunea, ci se autoprezervă în răspăr cu interesul general.
Am scris despre asta pe larg în cartea mea, „Statul care servește națiunea”. Criza de azi nu a făcut decît să confirme diagnosticul.
O asemenea refondare nu o poate face acest parlament. Nu o vor face partidele care au tolerat încălcarea Constituției timp de aproape șase luni.
O poate face doar un alt parlament. Adică doar după alegeri.
Iar astăzi, odată cu învestirea Guvernului Niculescu, alegerile anticipate s-au îndepărtat.
S-au schimbat doar chiriașii de la Palatul Victoria. Casa continuă să se dărîme.