România nu mai trăiește în normalitate.
Am spus-o astăzi, la Palatul Parlamentului, în ședința Biroului Permanent Național al Partidului Umanist Conservator Liberal (PUCL), unde am fost invitat în calitate de lider al partidului Acțiunea Conservatoare (ACT).
Le-am mulțumit gazdelor pentru invitație, întrucît dialogul este primul semn de normalitate.
Două partide care stau la aceeași masă și vorbesc despre țară, nu despre funcții, ar trebui să fie un lucru banal. La noi a ajuns o excepție.
Apoi am atins cîteva idei esențiale pentru evenimentul la care am fost prezent, dar mai ales pentru momentul politic pe care îl taversăm și responsabilitatea pe care sîntem chemați să ne-o asumăm.
Nu modă, ci mod de viață
Conservatorismul nu este o modă, așa cum ar putea părea după cît de mulți încearcă acum să se ”acomodeze” la el – fie prin falsă adeziune, fie prin colaborare politică.
Conservatorismul este un mod de viață.
Nu l-am descoperit în sondaje și nu îl îmbrăcăm doar în campanie. Se sprijină pe tradiție, pe valori verificate de generații și pe un proges măsurat și controlabil.
De aceea, sună aparent paradoxal cînd spun că avem nevoie de o revoluție conservatoare.
Conservatorul nu schimbă de dragul schimbării, nu desființează o ordine existentă pentru a experimenta o alta etc. Dar cînd ordinea firească a lucrurilor a fost ea însăși răsturnată, a o pune la loc este un act revoluționar.
Revoluția conservatoare înseamnă întoarcerea la normalitate.
Cum definim normalitatea? Prin raportarea la viață – care e sacră și trbuie protejată de la momentul concepției –, la libertate – sub toate formele ei, de la cea de exprimare până la cea economică –, la proprietate – care este baza libertății și de aceea intangibilă –, suveranitatea statului – care va să zică neatîrnare, adică puterea de a spune nu –, credința religioasă – la meridian românesc, creștină, care face parte din viața publică –, familia – temelia oricărei societăți sănătoase, care se alcătuiește prin căsătoria dintr-un bărbat și o femeie, care pot da naștere la prunci, și care este mediul predilect de educație a noilor generații.
Fiecare dintre ele este astăzi sub presiune. Fiecare trebuie apărată.
Refondarea statului
Pentru a restaura normalitatea este nevoie de o schimbare radicală de politicilor publice.
Ba, mai mult, de refondarea statului.
Statul român este astăzi în cea mai mare parte difuncțional și captiv. El e folosit doar ca un sistem de extracție de resurse de către mafia tanspartinică și transnațională, care îl are sub control.
Statul român nu mai poate da consistență cetățeniei române, pentru că nu este capabil să apere și să ajutee cetățenii români oriunde s-ar afla ei, între granițele naționale sau dincolo de ele.
Am ajuns în această situație din picina viciilor de construcție a statului, care rezidă în chiar legea sa fundamentală.
De aceea refondarea trebuie să fie constituțională, instituțională și administrativă. Așa încît statul să redevină unul al românilor, pentru români.
Cine sîntem și ce facem
Spun toate acestea în calitate de om care am teoretizat conservatorismul național românesc din anii 2000 (da, conservatorismul îmbracă un specific național, dincolo dee principiile lui generale), dar și ca lider politic.
Acțiunea Conservatoare (ACT) face parte din familia Partidului Politic Creștin European (ECPP), singurul partid european care își asumă explicit valorile creștine în politică. Sînt vicepreședinte al acestuia.
De asemnea e important de spus, pentru dimensiunea de reprezentaare europeană a noastră, că ACT are doi doi europarlamentari, eu și principele Șerban Dimitrie Sturdza, ambii membri ai grupului politic al Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR), al treilea ca mărime din Parlamentul European.
Și că ACT este foarte activ și vizibil în Parlamentul României prin deputatul Robert Alecu, secretarul general al partidului.
Prin Robert Alecu avem inițiative legislative extrem de importante din perspectiva interesului național, așa cum este proiectul de lege pentru abrogarea Legii 241/2025, cunoscută drept „legea Vexler”.
De ce trebuie abrogată legea Vexler
Bef, pentru că este neclară, imprevizibilă, lasă loc de abuzuri și crează mecanisme de cenzură și de autocenzură ca într-un sistem totalitar.
Prin efectul ei, sîntem împiedicați să ne cinstim unii dintre geniile, eroii și sfinții neamului – care sînt condamnați pe vecie pe motive politice. Pentru că nu deosebește călăul de victimă și nici fapta de opinie.
Președintele României însuși a sesizat Curtea Constituțională cu privire la această lege.
Efectele se văd deja: statui scoase din spațiul public, străzi sau instituții care poartă numele unui Octavian Goga sau Radu Gyr propuse la redenumire, cărți despre caree aflăm că sînt puse la index…
O lege care lasă cultura, istoria și memoria unui popor la cheremul unor acuzatori publici este incompatibilă cu democrația și cu prezervarea identității naționale.
Aproape 100.000 de români au semnat pînă acum pentru abrogare.
Unitate numai în jurul valorilor
PUCL a adoptat astăzi o rezoluție prin care își propune să contribuie la alcătuirea unei Platforme Conservator-Liberală, alături de alte forțe politice și civice care împărtășesc aceleași valori.
Este un pas bun. Dar să nu uităm că unitatea în acțiunea politică nu se face în jurul persoanelor, nici al funcțiilor și nici în jurul unei denumiri de instituție sau de proiect, ci în jurul valorilor, al principiilor și al unor obiective politice naționale.
Am văzut destule alianțe care au servit interese private, nu interesul național. Știm cum s-au sfîrșit.
De aceea cred că o astfel de înteprindere, precum a propus PUCL, este posibilă dor pornind de la un plan clar asumat.
România Puternică 2050
ACT a propus, cu un an în urmă, un Proiect de Țară: România Puternică 2050. Prin care să transforme statul român din unul bicisnic, numit ”social”, cu pretenția că împarte sărăcia, ci în unul dezvoltator suplu, care să producă bunăstare, siguranță și forță de apărare și reprezentare. Putem ajunge între primele zece state ale Europei, din punct de vedere economic, militar și diplomatic. Dacă începem de azi.
Am articulat această viziune în cartea meaa „Statul care servește națiunea”. Pornim de la patru piloni fundamentali.
Statul vizionar. Care presupune înființarea și funcționarea unei Platforme de Consens Național pentru Proiecte Strategice. Ar asigura continuitate, predictibilitate și eficiență în guvernare. Sînt chemați în această platformă lideri politici relevanți, academicieni, prezentanți ai patronatelor, sindicatelor și ong-urilo de profil, precum și personalități neafiliate.Lucările lor ar duce la proiecte asumatee prin lege și slujite dee toate guvernele, indiferent de coloratură.
Statul meritocratic. Avem nevoie de o elită administrativă. Japonia de după cel de-al doilea război mondial s-a ridicat din ruine cu un corp de funcționari aleși pe merit, plătiți bine și care au făcut performanță.
Statul investitor. Care va investi doar într-o strategie de combatere a sărăciei, care afectează peste 30% dintre români. Este, așa cum nu obosesc să repet, cea mai bună și eficientă investiție pe care o putem face.
Statul protector. Garant al calității vieții, prin servicii publice mai bune, produse verifiate și lucrări publice sigure.
2028
Victoria conservatorilor din 2028 depinde de trei lucruri: viziune, voință și acțiune coordonată.
Fără ele, 2028 va fi doar un an electoral în plus.