De la Bruxelles ni se dau ordine verzi, tabele și directive, care nu țin cont de realitatea de pe teren: familii care nu-și mai pot încălzi casele, fermieri împovărați de datorii, comunități care dispar sub forța Pactului Verde European.
România și-a făcut datoria: și-a redus emisiile de carbon, și-a extins ariile protejate, produce energie regenerabilă. Totuși, nu este destul pentru Comisia Europeană.
În numele rezilienței climatice, ni se cer investiții uriașe, taxe noi, renunțări la cărbune și la industrii, în timp ce Vestul continuă să ardă gaze și să importe produse ieftine din Africa.
Suntem mânați spre o tranziție verde, dar prea puțin se ia în calcul factura socială a acesteia: locuri care se depopulează, tineri care pleacă pentru că nu mai au ce face într-o economie pusă sub interdicție și așa mai departe.
Astăzi, în plenul comisiei ENVI a Parlamentului European, s-a vorbit din nou despre starea mediului și despre cum în Europa crește de două ori mai repede decât în restul lumii. Dincolo de frazele alarmiste și graficele colorate, se ascunde o realitate simplă. Politicile climatice actuale sunt construite mai mult pe ideologie decât pe pragmatism.
Raportul Agenției Europene de Mediu recunoaște că în ciuda miliardelor cheltuite, biodiversitatea scade, apele sunt poluate, iar economia circulară stagnează. Cu alte cuvinte, Europa cheltuie enorm și ne amenință viitorul, dar nu progresează în planurile ei verzi. În schimb, cetății și fermierii suportă costurile fără beneficii.
Oficialii europeni nu răspund la întrebările grele, care sunt despre oameni. Am adresat astăzi reprezentanților Comisiei și celor ai Agenției de Mediu Europene mai multe întrebări despre cum ne afectează politicile verzi. Eu am vorbit, eu am auzit. Ei și-au reluat placa ideologică, de care suntem sătui.
Europa are nevoie de o politică de mediu, dar de una realistă, echilibrată și cu respect pentru suveranitatea statelor naționale. Europa trebuie să apere și natura, dar și oamenii.
#PactulVerdeEuropean#mediu#greendeal#tranzițieverde