Maica Hrisostoma de la Bunești: ”Puterea de a te ruga este un dar care îți schimbă viața”

Drumurile sunt ușoare sau grele, după inima cu care le faci. Drumurile la mănăstire sunt întotdeauna senine și folositoare. Zidurile sunt, de obicei, mereu altele și nu permanent plăcut de privit. Zidurile unei mănăstiri sunt fierbinți și frumoase, pe măsura dragostei și a râvnei în rugăciune a celor care le locuiesc. Dar nu drumurile și … [mai mult]

În ce crede Dreapta creștină

Dacă nu știi în ce crezi, încotro te îndrepți? Dacă nu știi unde vrei să mergi, ce politică faci? Și de ce? Doar trei întrebări de bun simț pe care majoritatea politicienilor noștri par să nu și le fi pus niciodată. Pentru că ei văd în politică numai un mijloc de parvenire. Această mentalitate ne-a … [mai mult]

În căutarea nemuririi

”Formula As” pe urmele dacilor în Renania, Normandia și Bretania. Reportaj de călătorie Dacii se credeau nemuritori. Azi, știm că aveau dreptate. Dar veșnicia lor este ascunsă sub straturi de indiferență, ignoranță și ideologie. Ea trebuie decojită ca o ceapă, foaie cu foaie – sau, dacă vreți, document cu document –, drum cu drum, inimă … [mai mult]

O ilustrare a principiului ”Prin noi înșine”

Vechiul dicton liberal ”Prin noi înșine” are un înțeles de adâncime personalist. El viza inițial poporul, dar destoinicia unei comunități naționale nu este decât însumarea vredniciei persoanelor care o compun. De asemenea, chiar dacă la origine sintetiza o politică economică, expresia nu se limitează la asta, ci dovedește valențe de ideal național, acoperitor pentru toate … [mai mult]

Poem despre altcineva

Plânsul a țâșnit cu forță din viscere. Ochii nu i s-au mai putut împotrivi. Un pictor iscusit i-ar fi surprins, cred, atunci lumina lichidă care, ieșită de sub pleoapele ușor strânse, prindea a-i acoperi mai întâi chipul, apoi și trupul, ca într-o aură. Lacrimile îi curgeau necontenit, nu de durere, nici de bucurie, ci pentru … [mai mult]

Noua luptă de clasă

Partida comunistă n-a renunțat la lupta de clasă nici după ce și-a schimbat numele și a dat ”dictatura proletariatului” pe ”democrația originală”. Dușmanii săi au rămas aceiași: românii care produc ceva. Carevasăzică, burghezii, chiaburii, intelighenția. Aceiași au rămas și profitorii: aparatnicii. Însă metodele de spoliere a unora și  de îmbogățire a celorlalți s-au diversificat. Și … [mai mult]

Republica secretă

România nu este, așa cum se vehiculează de mai multă vreme, numele a două țări distincte: una a celor conduși și alta a clasei conducătoare. Nu e nici un stat cu două viteze – una a celor paralizați de frica schimbărilor și alta a oamenilor cu inițiativă –, așa cum se mai crede. România este … [mai mult]